Batraneatea nu este o boala. Este doar o noua ipostaza a trupului, a mintii, a sufletului. Noua ipostaza a individului care a strabatut cale lunga sa-i ajunga… Ca si copilaria, adolescenta, maturitatea, batranetea reprezinta un alt nivel. De fapt, nivelul suprem.
Nu toti oamenii il ating. Multi se pierd pe drum si, nu de putine ori, cei care se initiaza in noua ipostaza par surprinsi de limitele ofertei.
Multi sunt prinsi in vartejul grijilor si nevoilor sociale, economice, ale traiului cotidian, cunoscand dureros ce e suta de lei.
Multi sunt incercati de dezgustul fata de viata, de nimicnicia lumii, de visurile neimplinite, de infirmitati psihice si fizice, de clipa cea repede ce li s-a dat si care uite cum trece…
Dar sunt si batrani care privesc senin realizarea plenara a propriei persoane, care dincolo de tot si de toate resusesc sa integreze prin parul alb constiinta invingatorului care nu a concurat pentru un trofeu anume, ci din placerea de a trai.
Oameni care isi traiesc anii intr-un chip cinstit, curat, fara brizbrizuri, fara farafastacuri.
Noul nivel este un nivel al onestitatii, in care fiecare isi poate revizui un gand, un gest, o fapta. Reprezinta sansa, poate nu de mantuire, dar macar de indreptare.
De ce-as fi trist, ca toamna tirzie mi-e frumoasa ? se intreba poetul. Si ca dansul, prieteni, putem face si noi. Batranetea nu inseamna doar griji, ca doar de griji n-am dus niciodata lipsa; nu inseamna doar boli, ca boli am mai avut si le-am deprins felul; nu inseamna doar renuntari, ca la cate am renuntat chiar ma mir ca ne-am mai ales cu cate ceva…
Batranetea inseamna mult mai mult decat orice copil, orice adolescent si orice matur si-ar inchipui.
Batranetea musteste de taninul strugurilor pe care vita noastra i-a zamislit in asteptarea unei tomane in care vom degusta amintiri licoroase.
Batranetea reprezinta culmea ascensiunii umane. Daca viata ar fi un munte, la poale ar fi copilaria, iar dincolo de poale adolescenta, iar dincolo de mijloc ar fi maturitatea, iar dincolo de dincolo, hat, in varf, ar fi batranetea noastra.
Cine a fost macar o data pe munte, stie ca urcusul nu a fost usor, ca a necesitat echipament, efort, strategie si un dram de cer senin.
Odata ajunsi in varf, contemplam privelistea, ne bucuram de ea si o luam, catinel, spre Baza.