Ai spune ca toata lumea stie ca porcul nu se ingrasa in ajun. Totusi, unii incearca. Unii inmoaie branza in apa, altii vopsesc portocale, altii injecteaza puiul sau gaina. Trisori gastronomici ai erei tehnologice. Si se gasesc multi altii care chiar cumpara de la taraba toate cele de mai sus, asa “preparate” cum sunt.
Unii, mai “sentimentali”, confunda iubirea cu porcul si se pregatesc pentru livrarea ei in Ajun. Tot ce nu au facut pentru iubire timp de aproape un an, se grabesc sa faca acum. O indeasa cu intentii bune, o indoapa cu cuvinte frumoase, o ghiftuiesc cu promisiuni. Uite asa, cred ei, iubirea aia sfrijita si anosta de peste an se transforma peste noapte intr-o iubire durdulie si atragatoare. Iti vine sa tai din ea o ditamai bucata, s-o ingurgitezi pe nemestecate, ah, atat e de buna, de echilibrata, de plina de mirodenii…
La fel ca si branza indoita cu apa, iubirea indoita astfel va avea acelasi final.
Si se gasesc multi care chiar cumpara de la taraba iubirea asa preparata. Culmea este ca ei stiu de toate tertipurile cu iubirea, stiu ca e indopata, stiu ca tot anul au tot gustat din ea si le-a fost rau, dar nu se lasa. Le place branza cu apa, portocalele vopsite, puii injectati si iubirea umflata cu pompa.
De ce se intampla asta? De ce le este teama sa renunte la aceste obiceiuri? Cumva, poate ca tocmai a devenit mai mult decat un obicei? Nu neaparat un obicei de iarna, ci de viata? De ce nu au curajul sa renunte la branza, la portocale, la pui?
Le este greu sa renunte la o iubire indopata, falsificata, tocmai pentru ca s-au obisnuit sa se hraneasca sufleteste cu asa ceva, intocmai cum s-au obisnuit sa manance prost.
Ce va urma, in conditiile astea, dupa Ajun? Ce urmeaza in fiecare an: crize de bila, vomismente, ingrasare.
Pe scurt: nefericire.
Cumva, cei care s-au obisnuit cu asta traiesc un soi de Ajun... in fiecare zi.
Citeste si De ce se imbolnavesc oamenii casatoriti