psiholog bucuresti

Psiholog Bucuresti - Lege privind exercitarea profesiei de psiholog

LEGE PRIVIND EXERCITAREA PROFESIEI DE PSIHOLOG, ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA Colegiului Psihologilor din România

 

Proiect consultare publica
CAPITOLUL I
Dispoziții generale


Art. 1
(1) Profesia de psiholog este o profesie liberală și independentă, cu organizare și funcționare autonome și se
exercită în condițiile și în formele prevăzute de prezenta lege și de Statutul profesiei de psiholog.
(2) Profesia de psiholog, precum și competențele generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege se exercită
pe teritoriul României de către persoanele care dețin dreptul de liberă practică în baza atestatului de liberă
practică eliberat de către Colegiul Psihologilor din România în condițiile prezentei legi și ale Statutului
profesiei de psiholog.
Art. 2
(1) Exercitarea profesiei de psiholog, precum și competențele generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege
se realizează cu respectarea legii, a Statutului profesiei de psiholog, a Codului deontologic al profesiei de
psiholog, a actelor de reglementare emise de către Colegiul Psihologilor din România, a principiilor
fundamentale ale profesiei de psiholog, precum și a practicilor validate științific sau recunoscute de către
comunitatea profesională, științifică și academică.
(2) Exercitarea profesiei de psiholog, precum și exercitarea competențelor generale prevăzute la art. 54 din
prezenta lege se realizează cu respectarea următoarelor principii fundamentale:
a) principiul umanismului profesiei, potrivit căruia întreaga activitate profesională a psihologului se
desfășoară în acord cu valorile fundamentale ale umanității, de respect față de ființa umană și demnitatea
acesteia;
b) principiul nediscriminării, potrivit căruia întreaga activitate profesională a psihologului se desfășoară
fără niciun fel de discriminare;
c) principiul profesionalismului, potrivit căruia întreaga activitate profesională a psihologului se exercită
cu responsabilitate și integritate, potrivit specialității, competenței și gradului profesional dobândite, cu
respectarea normelor profesiei și a metodelor și practicilor validate științific sau recunoscute de către
comunitatea profesională, științifică și academică;
2
d) principiul libertății contractuale, potrivit căruia desfășurarea relației profesionale dintre psiholog și
beneficiar poate avea loc numai în temeiul acordului de voință realizat între psiholog și beneficiar, în baza
consimțământului informat al beneficiarului ori al reprezentantului legal al acestuia;
e) principiul păstrării secretului profesional, potrivit căruia constituie secret profesional toate datele și
informațiile, indiferent de natura lor, pe care psihologul le-a primit, le-a aflat ori i-au fost comunicate în
orice mod în timpul desfășurării relației profesionale dintre psiholog și beneficiar.
Art. 3
În exercitarea profesiei, psihologul nu poate fi supus niciunei restricții, presiuni, constrângeri sau intimidări
din partea autorităților sau instituțiilor publice ori a altor persoane fizice sau persoane juridice. Independența
psihologului în exercitarea profesiei este garantată de lege.
Art. 4
Psihologul este obligat să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect care i-a fost încredințat pe
parcursul relației profesionale dintre psiholog și beneficiar, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege.
Art. 5
În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) Drept de liberă practică – reprezintă dreptul membrului Colegiului Psihologilor din România de a
practica profesia de psiholog sau una sau mai multe dintre competențele generale prevăzute la art. 54
din prezenta lege, conform prevederilor legale în vigoare, potrivit competențelor profesionale
specifice, specialității și specializării profesionale, precum și gradului profesional dobândit;
b) Psiholog – profesionistul care deține dreptul de liberă practică acordat în condițiile prezentei legi și
care prestează activități specifice profesiei de psiholog și servicii psihologice pentru sănătate, educație,
muncă și organizații, conform competențelor profesionale specifice, potrivit specialităților, direcțiilor
de supra-specializare și gradelor profesionale deținute;
c) Deținător de competențe generale - profesionistul care deține dreptul de liberă practică acordat în
condițiile prezentei legi și care prestează activități specifice uneia dintre cele trei competențe generale
prevăzute la art. 54 din prezenta lege, respectiv competența generală în psihoterapie, competența
generală în psihopedagogie specială și competența generală în consiliere psihologică, conform
competențelor profesionale specifice, direcțiilor de supra-specializare și gradelor profesionale deținute;
d) Specializare de studii universitare în psihologie - orice specializare de studii universitare care conține
în denumirea programului de studii termenul "psihologie";
e) Competență – capacitatea de a exercita anumite atribuții sau sarcini pe baza cunoașterii și pregătirii
necesare;
f) Competențe specifice profesiei de psiholog – ansamblul atribuțiilor, activităților, cunoștințelor,
abilităților și atitudinilor aferente exercitării profesiei de psiholog și prestării serviciilor psihologice,
3
cu respectarea legislației aplicabile profesiei de psiholog, potrivit specialității profesionale atestate de
către Colegiul Psihologilor din România, la nivelul gradului profesional deținut;
g) Competență generală – este una dintre cele trei competențe în psihoterapie, în psihopedagogie specială
sau în consiliere psihologică;
h) Domeniu general de specializare – unul dintre cele trei domenii generale de specializare prevăzute la
art. 35 alin. (1) din prezenta lege;
i) Specialitate profesională – ramură de specialitate a psihologiei aplicate, care aparține unui domeniu
general de specializare și care constituie obiectul unor studii de specialitate;
j) Specializare profesională – acțiunea și rezultatul pregătirii și aprofundării unei specialități
profesionale, care se reflectă în nivelul de competență și de experiență dobândite în vederea exercitării
profesiei;
k) Supra-specializare profesională – acțiunea și rezultatul pregătirii sau practicării într-un sector restrâns
al unei specialități profesionale;
l) Competență profesională – capacitatea de a realiza toate categoriile de activități ce intră în sfera de
acoperire a unei specialități profesionale, corespunzător specializării și/sau unei direcții de supraspecializare
și gradului profesional deținute;
m) Membru activ al Colegiului Psihologilor din România – membrul Colegiului Psihologilor din
România care nu se află în perioada de suspendare a dreptului de liberă practică;
n) Membru al Colegiului Psihologilor din România - persoană care este deținător al unui atestat de liberă
practică eliberat în condițiile prezentei legi;
o) Grad profesional – nivelul ierarhic specific profesiei de psiholog și deținătorilor de competențe
generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege, care atestă stadiul dezvoltării și exercitării
competențelor profesionale specifice, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezenta lege
pentru obținerea acestuia;
p) Supervizare profesională – activitate formativă specifică profesiei de psiholog și deținătorilor de
competențe generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege, care asigură managementul calității actului
profesional prin acțiuni de îndrumare, supraveghere, control și recomandare, în cadrul unei relații
contractuale profesionale dintre supervizor și supervizat;
q) Registru profesional – bază de date și informații, cu caracter oficial și public, organizată, structurată
și stocată electronic, care este elaborată, gestionată, actualizată și publicată periodic de către Colegiul
Psihologilor din România. Colegiul Psihologilor din România elaborează, gestionează, actualizează și
publică periodic Registrul național al psihologilor cu drept de liberă practică și al deținătorilor de
competențe generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege, Registrul formelor și modalităților de
exercitare a profesiei de psiholog și a competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege,
Registrul furnizorilor de formare profesională autorizați și al programelor de formare profesională
avizate sau recunoscute de către Colegiul Psihologilor din România, precum și alte registre întocmite
în baza hotărârilor organelor de conducere ale acestuia, după caz;
r) Locul exercitării profesiei – sediul formei de exercitare în cazul membrului Colegiului Psihologilor
din România care își desfășoară profesia în calitate de titular al formei de exercitare, sediul
4
angajatorului în cazul membrului Colegiului Psihologilor din România care își desfășoară profesia în
calitate de salariat, sediul formei de exercitare a profesiei de psiholog în cadrul căreia își desfășoară
profesia psihologul colaborator și sediul formei de exercitare a profesiei de psiholog sau sediul formei
de exercitare a deținătorului de competențe generale în cadrul căreia își desfășoară activitatea
deținătorul competenței generale în psihoterapie, a competenței generale în psihopedagogie specială
sau a competenței generale în consiliere psihologică care are calitatea de colaborator;
s) Structura de psihologie – denumirea generică a biroului, laboratorului, comisiei, secției, serviciului,
centrului, departamentului de psihologie sau a oricărei alte structuri administrative sau funcționale
înființate sau organizate în cadrul unei entități cu personalitate juridică, alta decât formele de exercitare
a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică și formele de exercitare a activității deținătorului
competenței generale în psihoterapie, a competenței generale în psihopedagogie specială sau a
competenței generale în consiliere psihologică, organizate potrivit dispozițiilor interne ale entității
respective în care își exercită activitatea profesională psihologul cu drept de liberă practică salariat,
respectiv deținătorul competenței generale în psihoterapie, a competenței generale în psihopedagogie
specială sau a competenței generale în consiliere psihologică, salariat;
t) Comisie de experți constituită ad-hoc – comisie cu rol consultativ, formată din membri activi ai
Colegiului Psihologilor din România, constituită de către Consiliul Național, la propunerea Biroului
Executiv, în condițiile art. 103 alin. (2) din prezenta lege, pentru sprijinirea activității organelor de
conducere ale Colegiului Psihologilor din România, aflată în coordonarea Consiliului Național;
u) Furnizorul de servicii psihologice - membrul activ al Colegiului Psihologilor din România care
desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prevăzute la art. 28 din prezenta lege, în cadrul unei
forme de exercitare sau într-una dintre modalitățile de exercitare prevăzute de prezenta lege, autorizate
de către Colegiul Psihologilor din România prin înregistrarea acestora în Registrul formelor și
modalităților de exercitare a profesiei de psiholog și a competențelor generale prevăzute la art. 54 din
prezenta lege;
v) Furnizorul de activități specifice competenței generale în psihoterapie, competenței generale în
psihopedagogie și competenței generale în consiliere psihologică - membrul activ al Colegiului
Psihologilor din România care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prevăzute la art. 65 -68
din prezenta lege, în cadrul unei forme de exercitare sau într-una dintre modalitățile de exercitare
prevăzute de prezenta lege, autorizate de către Colegiul Psihologilor din România prin înregistrarea
acestora în Registrul formelor și modalităților de exercitare a profesiei de psiholog și a competențelor
generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege;
w) Aparținător – în sensul art. 46 alin. (1) din prezenta lege – soțul, concubinul și rudele de gradul I ale
membrilor, salariaților și beneficiarilor unei structuri de psihologie, astfel cum aceasta este definită la
art. 5 lit. s) din prezenta lege.


CAPITOLUL II
Exercitarea profesiei de psiholog


Secțiunea 1
Dobândirea dreptului de liberă practică pentru exercitarea profesiei de psiholog
5
Art. 6
(1) Dreptul de a exercita activitățile specifice profesiei de psiholog și de a presta servicii psihologice pe teritoriul
României se numește drept de liberă practică pentru exercitarea profesiei de psiholog și se acordă de către Colegiul
Psihologilor din România.
(2) Persoana care dobândește dreptul de liberă practică pentru exercitarea profesiei de psiholog devine membru
al Colegiului Psihologilor din România prin alocarea unui cod unic profesional și înregistrarea în Registrul
național al psihologilor cu drept de liberă practică și al deținătorilor de competențe generale prevăzute la art.
54 din prezenta lege.
(3) Dovada dobândirii dreptului de liberă practică se face prin atestatul de liberă practică eliberat de către
Colegiul Psihologilor din România.
(4) Deținătorul atestatului de liberă practică își va exercita dreptul de liberă practică conform specialităților
profesionale, direcțiilor de supra-specializare profesională și gradului profesional menționate în cuprinsul
atestatului de liberă practică.
(5) Forma atestatului de liberă practică și mențiunile cuprinse în conținutul acestuia se stabilesc prin Statutul profesiei
de psiholog.
Art. 7
(1) Poate obține dreptul de liberă practică pentru exercitarea profesiei de psiholog persoana fizică care este
cetățean român, cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene ori al unui stat al Spațiului Economic
European sau al Confederației Elvețiene, cetățean al unui stat terț titular al Cărții Albastre a U.E., eliberată
în România sau de un alt stat membru al U.E. sau cetățean al unui alt stat cu care există încheiate acorduri
bilaterale și care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) îndeplinește una dintre cerințele de studii universitare prevăzute la art. 7 alin. (2) din prezenta lege;
b) a promovat examenul standardizat scris pentru dobândirea dreptului de liberă practică;
c) are exercițiul drepturilor civile;
d) nu se găsește într-unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
e) este aptă din punct de vedere medical să exercite profesia de psiholog. Îndeplinirea condiției de a fi apt
din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de psiholog se dovedește cu certificat medical de
sănătate eliberat de către o unitate medicală autorizată, conform standardelor reglementate prin Statutul
profesiei de psiholog.
(2) Sunt considerate îndeplinite cerințele de studii universitare prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) din prezenta
lege în oricare dintre următoarele situații:
a) deținerea unei diplome de licență în domeniul psihologie, specializarea de studii universitare în psihologie
eliberate de către o instituție de învățământ superior acreditată din România și deținerea unei diplome de
master în domeniul psihologiei, specializarea de studii universitare în psihologie sau în domeniul științelor
educației, specializarea de studii universitare în psihopedagogie specială sau în consiliere educațională și
vocațională eliberate de către o instituție de învățământ superior acreditată din România, urmare a parcurgerii
unui program de studii universitare de master recunoscut de către Colegiul Psihologilor din România în
6
domeniul general de specializare aferent specialității profesionale în care solicitantul solicită să dobândească
dreptul de liberă practică;
b) deținerea unei diplome de licență în domeniul psihologie, specializarea de studii universitare în psihologie
eliberate de către o instituție de învățământ superior acreditată din România și deținerea titlului de doctor în
psihologie;
c) deținerea unor acte de studii de nivel universitar pentru studiile efectuate în străinătate, recunoscute sau
echivalate de către autoritățile competente din România, cu condiția ca aceste acte de studii să reflecte același
nivel de calificare prevăzut la lit. a) și b), respectiv ori studii universitare de licență în domeniul psihologie,
specializarea de studii universitare în psihologie și deținerea unei diplome de master în domeniul psihologiei,
specializarea de studii universitare în psihologie sau în domeniul științelor educației, specializarea de studii
universitare în psihopedagogie specială sau în consiliere educațională și vocațională, ori studii universitare
de licență în domeniul psihologie, specializarea de studii universitare în psihologie și deținerea titlului de
doctor în psihologie;
d) deținerea unei diplome de licență în psihologie eliberate de către o instituție de învățământ superior
acreditată din România în urma absolvirii unui program de licență de lungă durată, de patru sau cinci ani, în
perioada anterioară implementării sistemului Bologna;
e) deținerea unei diplome de licență eliberate până în anul 1994 inclusiv, de către instituțiile de învățământ
superior din România, diplomă care atestă absolvirea unui program de licență de lungă durată, de patru sau
cinci ani, în cadrul unei facultăți de filosofie, filosofie - istorie sau din domeniul științelor socio - umane;
f) deținerea unei diplome de licență eliberate de către o instituție de învățământ superior acreditată din
România în specializarea psihosociologie sau în specializarea psihopedagogie specială și psihologie, în
perioada anterioară implementării sistemului Bologna, în condițiile dublei specializări.
(3) Pentru îndeplinirea condiției de studii universitare prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) din prezenta lege,
studiile universitare de licență în domeniul psihologie, specializarea de studii universitare în psihologie și
cele de master în domeniul psihologiei, specializarea de studii universitare în psihologie sau în domeniul
științelor educației, specializarea de studii universitare în psihopedagogie specială sau în consiliere
educațională și vocațională trebuie să corespundă cumulat unui număr de minimum 300 de credite ECTS în
specializările de studii universitare sus - menționate, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr. 199/2023
a învățământului superior, dintre care cel puțin 120 de credite ECTS sunt aferente unui program de studii de
master recunoscut de către Colegiul Psihologilor din România în domeniul general de specializare aferent
specialității profesionale în care solicitantul solicită să dobândească dreptul de liberă practică.
(4) Adițional față de condițiile prevăzute la art. 7 alin. (1) din prezenta lege, pentru obținerea dreptului de
liberă practică în specialitatea profesională psihoterapie, precum și în specialitatea profesională consiliere
psihologică este necesară și dovada absolvirii unui program suplimentar de formare profesională de lungă
durată avizat de către Colegiul Psihologilor din România în specialitatea psihoterapie, respectiv în
specialitatea consiliere psihologică, desfășurat în condițiile stabilite prin Statutul profesiei de psiholog.
Art. 8
Examenul standardizat scris pentru dobândirea dreptului de liberă practică se organizează de către Colegiul
Psihologilor din România, la nivel național, cu o periodicitate cel puțin anuală, potrivit prezentei legi,
Statutului profesiei de psiholog și metodologiilor adoptate prin hotărâre a Consiliului Național al Colegiului
Psihologilor din România.
7
Art. 9
(1) Persoana care a dobândit dreptul de liberă practică pentru exercitarea profesiei de psiholog într-o anumită
specialitate profesională în condițiile art. 7 din prezenta lege poate obține dreptul de a exercita profesia de
psiholog și în alte specialități profesionale din cadrul aceluiași domeniu general de specializare, dacă
îndeplinește condițiile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. b) – e), precum și condițiile prevăzute la art. 7 alin. (4),
după caz, din prezenta lege, dispozițiile art. 30 alin. (1) din prezenta lege rămânând aplicabile.
(2) Prin excepție de la alin. (1), persoana care a dobândit dreptul de liberă practică pentru exercitarea
profesiei de psiholog în specialitatea profesională psihoterapie într-o anumită metodă de formare
profesională, poate obține, la cerere, dreptul de a exercita profesia de psiholog și în specialitatea profesională
consiliere psihologică în aceeași metodă de formare profesională, în gradul profesional aferent specialității
profesionale psihoterapie deținute, conform Statutului profesiei de psiholog.
Art. 10
Persoana care a dobândit dreptul de liberă practică pentru exercitarea profesiei de psiholog într-o anumită
specialitate profesională în condițiile art. 7 din prezenta lege, poate obține dreptul de a exercita profesia de
psiholog și în alte specialități profesionale din cadrul altor domenii generale de specializare decât cel aferent
specialității profesionale inițiale, dacă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 7 alin. (1) – (3), precum și
condițiile prevăzute la art. 7 alin. (4) după caz, din prezenta lege, dispozițiile art. 30 alin. (1) din prezenta
lege rămânând aplicabile.
Art. 11
(1) Prin excepție de la prevederile art. 7 din prezenta lege, persoana care a absolvit o instituție de învățământ
superior din România, anterior înființării Colegiului Psihologilor din România, obținând o diplomă de licență
în psihologie, domeniul psihologie, specializarea psihologie sau o diplomă de licență eliberată până în anul
1994 inclusiv de către instituțiile de învățământ superior acreditate din România, diplomă care atestă
absolvirea unui program de licență de lungă durată, de patru sau cinci ani, în cadrul unei facultăți de filosofie,
filosofie - istorie sau din domeniul științelor socio - umane, poate obține dreptul de liberă practică pentru
exercitarea profesiei de psiholog într-o anumită specialitate profesională, direct în gradul de specializare de
psiholog specialist, dacă îndeplinește în mod cumulativ următoarele condiții:
a) face dovada existenței unei experiențe profesionale de minimum 5 ani în specialitatea profesională în care
dorește obținerea dreptului de liberă practică, realizată anterior datei de 31.12.2006;
b) a promovat examenul standardizat scris pentru obținerea gradului de psiholog specialist, organizat la nivel
național;
c) are exercițiul drepturilor civile;
d) nu se găsește într-unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
e) este aptă din punct de vedere medical să exercite profesia de psiholog. Îndeplinirea condiției de a fi apt
din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de psiholog, se dovedește cu certificat medical de
sănătate eliberat de către o unitate medicală autorizată, conform standardelor reglementate prin Statutul
profesiei de psiholog.
8
(2) Prin excepție de la prevederile art. 7 din prezenta lege, persoana care a absolvit o instituție de învățământ
superior din România, anterior înființării Colegiului Psihologilor din România, obținând o diplomă de licență
în psihologie, domeniul psihologie, specializarea psihologie sau o diplomă de licență eliberată până în anul
1994 inclusiv de către instituțiile de învățământ superior acreditate din România, diplomă care atestă
absolvirea unui program de licență de lungă durată, de patru sau cinci ani, în cadrul unei facultăți de filosofie,
filosofie - istorie sau din domeniul științelor socio - umane, poate obține dreptul de liberă practică pentru
exercitarea profesiei de psiholog într-o anumită specialitate profesională direct în gradul de specializare de
psiholog principal, dacă îndeplinește în mod cumulativ următoarele condiții:
a) face dovada existenței unei experiențe profesionale de minimum 10 ani în specialitatea profesională în
care se dorește obținerea dreptului de liberă practică, realizată anterior datei de 31.12.2006;
b) a promovat examenul pentru obținerea gradului de psiholog principal, organizat la nivel național;
c) are exercițiul drepturilor civile;
d) nu se găsește într-unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
e) este aptă din punct de vedere medical să exercite profesia de psiholog. Îndeplinirea condiției de a fi apt
din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de psiholog se dovedește cu certificat medical de
sănătate eliberat de către o unitate medicală autorizată, conform standardelor reglementate prin Statutul
profesiei de psiholog.
(3) Procedura pentru obținerea dreptul de liberă practică pentru exercitarea profesiei de psiholog prevăzut la
alin. (1) și (2) se stabilește prin hotărâre a Consiliului Național.
Art. 12
(1) Este nedemn pentru a fi psiholog:
a) cel condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni
în legătură cu exercitarea profesiei de psiholog și cu privire la care nu a intervenit reabilitarea, amnistia
postcondamnatorie sau dezincriminarea faptei;
b) cel care a săvârșit abuzuri sau infracțiuni prin care au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale
ale omului, constatate prin hotărâre judecătorească definitivă și cu privire la care nu a intervenit
reabilitarea, amnistia postcondamnatorie sau dezincriminarea faptei;
c) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre
judecătorească;
d) cel în sarcina căruia s-a reținut, în baza unei hotărâri judecătorești definitive sau prin acte ale organelor
profesiei de psiholog fapta de a fi exercitat fără drept profesia de psiholog sau fapta de a fi sprijinit, sub
orice formă, exercitarea fără drept de către o altă persoană a profesiei de psiholog;
e) cel căruia, prin hotărâre a Biroului Executiv al Colegiului Psihologilor din România, i-a fost aplicată
sancțiunea disciplinară de retragere a dreptului de liberă practică.
9
(2) Cazul de nedemnitate prevăzut la alin. (1) lit. e) operează pentru o perioadă de 5 ani de la data aplicării
sancțiunii disciplinare de retragere a dreptului de liberă practică.
Art. 13
(1) Pe tot parcursul exercitării profesiei de psiholog, la solicitarea Comisiei de Deontologie, titularul
dreptului de liberă practică este obligat să facă dovada, în termenul prevăzut în cuprinsul solicitării, a
îndeplinirii condiției de a fi apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei.
(2) Neprezentarea certificatului medical de sănătate prevăzut la alin. (3), în termenul prevăzut în cuprinsul
solicitării Comisiei de Deontologie, atrage suspendarea de drept a dreptului de liberă practică până la data
prezentării certificatului medical de sănătate.
(3) Îndeplinirea condiției de a fi apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei se dovedește cu
certificat medical de sănătate eliberat de către o unitate medicală autorizată, conform standardelor reglementate
prin Statutul profesiei de psiholog.
(4) În situația în care, ulterior dobândirii dreptului de liberă practică, din certificatul medical de sănătate
rezultă că nu mai este îndeplinită condiția de a fi apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei,
Biroul Executiv hotărăște retragerea dreptului de liberă practică al psihologului respectiv.
Art. 14
(1) Dovada deținerii dreptului de liberă practică se face, după caz:
a) prin atestatul de liberă practică eliberat de către Colegiul Psihologilor din România;
b) prin cardul profesional eliberat de către Colegiul Psihologilor din România, care poate fi eliberat inclusiv în
format electronic.
(2) Condițiile emiterii și modelul cardului profesional se stabilesc prin Statutul profesiei de psiholog.
Art. 15
(1) Atestatul de liberă practică se supune avizării periodice efectuate de către Colegiul Psihologilor din
România, la o perioadă stabilită prin Statutul profesiei de psiholog. Avizarea periodică are loc în situația în
care sunt îndeplinite cumulativ condițiile referitoare la plata cotizației anuale și la deținerea numărului minim
anual de credite de formare profesională continuă stabilit prin hotărâre a Consiliului Național.
(2) În situația în care nu este îndeplinită condiția referitoare la deținerea numărului minim anual de credite de
formare profesională continuă necesar pentru avizarea periodică a atestatului de liberă practică, avizul se acordă
10
provizoriu, până la obținerea numărului minim anual de credite stabilit de către Consiliul Național. Avizul
provizoriu se eliberează pentru o perioadă de cel mult 6 luni de la data acordării.
(3) În situația în care psihologul nu face dovada obținerii numărului minim anual de credite în termenul
prevăzut la alin. (2), dreptul de liberă practică al acestuia se suspendă de drept.
Art. 16
(1) Pe toată perioada exercitării profesiei, psihologul are obligația de a notifica Colegiul Psihologilor din
România ori de câte ori intervine o modificare cu privire la domiciliul sau locul exercitării profesiei, în
termen de 30 de zile de la data modificării.
(2) Nerespectarea obligației prevăzute la alin. (1) constituie abatere disciplinară.
Secțiunea a 2-a
Încetarea și suspendarea dreptului de liberă practică a profesiei de psiholog
Art. 17
(1) Dreptul de liberă practică dobândit în condițiile prezentei legi încetează în următoarele situații:
a) la solicitarea titularului;
b) în cazul în care titularul nu mai îndeplinește condiția de a fi apt din punct de vedere medical pentru
exercitarea profesiei, prin retragerea dreptului de liberă practică în condițiile art. 13 alin. (4) din prezenta
lege;
c) ca urmare a apariției unei situații de nedemnitate profesională, dintre cele prevăzute la art. 12 lit. a) - d)
din prezenta lege;
d) ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare de retragere a dreptului de liberă practică, în condițiile art.
143 alin. (1) lit. d) din prezenta lege;
e) în condițiile art. 32 din prezenta lege.
(2) Constatarea încetării dreptului de liberă practică pentru situația prevăzută la alin. (1) lit. a), precum și
încetarea dreptului de liberă practică pentru situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) - c) se realizează prin hotărârea
Biroului Executiv. Hotărârea Biroului Executiv pentru situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) se comunică
persoanei în cauză în termen de 30 de zile de la data adoptării. Hotărârea Biroului Executiv pentru situația
prevăzută la alin. (1) lit. d) se comunică potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (1) din prezenta lege.
(3) Încetarea dreptului de liberă practică atrage, de drept, pierderea calității de membru al Colegiului
Psihologilor din România și nulitatea atestatului de liberă practică.
11
Art. 18.
(1) Dreptul de liberă practică dobândit în condițiile prezentei legi se suspendă în următoarele situații:
a) de drept, în situația în care nu este îndeplinită condiția referitoare la obținerea numărului minim anual de
credite de formare profesională continuă și perioada pentru care a fost acordat avizul provizoriu a expirat,
conform art. 15 alin. (3) din prezenta lege;
b) de drept, în situația în care cotizația de membru al Colegiului Psihologilor din România nu a fost plătită pe o
perioadă mai mare de 12 luni consecutive;
c) ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare de suspendare a dreptului de liberă practică, în condițiile art. 143
alin. (1) lit. c) din prezenta lege;
d) de drept, la cererea titularului dreptului de liberă practică;
e) de drept, pe perioada în care titularul dreptului de liberă practică este angajat al Colegiului Psihologilor
din România, în baza unui contract individual de muncă încheiat în condițiile Legii nr. 53/2003 – Codul
Muncii;
f) de drept, în situația prevăzută la art. 13 alin. (2) din prezenta lege.
(2) Suspendarea dreptului de liberă practică pentru situația prevăzută la alin. (1) lit. c) se dispune prin hotărârea
Biroului Executiv, la propunerea Comisiei de Deontologie.
(3) Suspendarea dreptului de liberă practică atrage, de drept, suspendarea calității de membru al Colegiului
Psihologilor din România.
(4) Suspendarea dreptului de liberă practică pentru oricare dintre situațiile prevăzute la alin. (1) se operează în
Registrul național al psihologilor cu drept de liberă practică și al deținătorilor de competențe generale
prevăzute la art. 54 din prezenta lege de către Secretariatul general al Colegiului Psihologilor din România.
(5) Suspendarea dreptului de liberă practică care a operat de drept potrivit dispozițiilor alin. (1) lit. a) și b)
încetează de drept la data la care psihologul face dovada îndeplinirii obligațiilor a căror încălcare a
determinat suspendarea.
(6) Suspendarea dreptului de liberă practică care a operat potrivit dispozițiilor alin. (1) lit. c) încetează de
drept la data la care a expirat perioada de suspendare dispusă ca sancțiune disciplinară.
(7) Suspendarea dreptului de liberă practică care a operat potrivit dispozițiilor alin. (1) lit. e) încetează de
drept la data la care a încetat calitatea de angajat al Colegiului Psihologilor din România.
Art. 19.
(1) Membrul Colegiului Psihologilor din România al cărui drept de liberă practică a încetat în condițiile art. 17
alin. (1) lit. d) din prezenta lege poate solicita dobândirea acestuia în condițiile prezentei legi, respectiv
dobândirea dreptului de liberă practică în gradul profesional de psiholog stagiar, după 5 ani de la data la care
i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară de retragere a dreptului de liberă practică.
12
(2) Membrul Colegiului Psihologilor din România al cărui drept de liberă practică a încetat în condițiile art.17
alin. (1) lit. b) și c) din prezenta lege poate solicita redobândirea dreptului de liberă practică pentru gradul
profesional și specialitățile profesionale deținute la momentul încetării acestuia, astfel:
a) în situația în care a intervenit reabilitarea, amnistia postcondamnatorie sau dezincriminarea faptei;
b) de la data la care a fost înregistrat la Colegiul Psihologilor din România certificatul medical de sănătate
eliberat de către o unitate medicală autorizată care face dovada îndeplinirii condiției referitoare la starea de
sănătate fizică și psihică corespunzătoare pentru exercitarea profesiei.
(3) Procedura privind redobândirea dreptului de liberă practică în condițiile alin. (2) se stabilește de către
Consiliul Național.
Art. 20.
Suspendarea sau încetarea dreptului de liberă practică atrag după sine, de drept, suspendarea, respectiv pierderea
calității de membru în organele de conducere ale Colegiului Psihologilor din România.
Art. 21.
(1) Exercitarea profesiei de psiholog, exercitarea uneia dintre competențele generale prevăzute la art. 54 din
prezenta lege ori a altor activități atribuite prin lege exclusiv în competența psihologului sau deținătorilor de
competențe generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege de către o persoană care nu deține dreptul de liberă
practică acordat de către Colegiul Psihologilor din România sau de către un membru al Colegiului Psihologilor
din România pe perioada suspendării dreptului de liberă practică al acestuia în condițiile prezentei legi constituie
infracțiune și se sancționează potrivit legii penale.
(2) Actele specifice profesiei de psiholog sau cele specifice exercitării competențelor generale prevăzute la
art. 54 din prezenta lege efectuate de către o persoană care nu deține dreptul de liberă practică acordat de către
Colegiul Psihologilor din România sau de către un membru al Colegiului Psihologilor din România pe perioada
suspendării dreptului de liberă practică al acestuia în condițiile prezentei legi sunt nule.
Art. 22.
Instanțele de judecată vor informa, din oficiu, Colegiul Psihologilor din România cu privire la hotărârile rămase
definitive prin care s-a dispus interzicerea exercitării profesiei de psiholog, în termen de 15 zile de la data
rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Secțiunea a 3-a
Exercitarea în România a profesiei de către psihologii care au obținut calificarea profesională într-un
stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European sau al Confederației Elvețiene
Art. 23.
(1) Cetățenii unui stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European sau al Confederației
Elvețiene, atestați ca psiholog de către autoritățile competente din statul de origine, pot exercita profesia de
psiholog pe teritoriul României în baza atestatului de liberă practică eliberat de către Colegiul Psihologilor
13
din România în una din formele de exercitare a profesiei de psiholog prevăzute de prezenta lege, dacă
îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) li s-a recunoscut titlul de calificare în psihologie, potrivit prezentei legi;
b) dețin un certificat de competență lingvistică care atestă cunoașterea limbii române de nivel minim B2,
conform reglementărilor europene aplicabile.
(2) De la data eliberării atestatului de liberă practică, persoanele prevăzute la alin.(1) devin membri ai
Colegiului Psihologilor din România.
Art. 24.
(1) Autoritatea de recunoaștere a calificărilor profesionale obținute în Uniunea Europeană, Spațiul Economic
European sau Confederația Elvețiană este Colegiul Psihologilor din România.
(2) Recunoașterea calificărilor profesionale obținute în Uniunea Europeană, Spațiul Economic European sau
Confederația Elvețiană se realizează de către Colegiul Psihologilor din România cu respectarea prevederilor
Legii nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile
reglementate din România, cu modificările și completările ulterioare, conform procedurii aprobate de către
Consiliul Național, cu respectarea legislației naționale și europene aplicabilă în domeniu.
Secțiunea a 4-a
Exercitarea în România, în mod temporar și ocazional, prin prestarea de servicii, a profesiei de către
psihologii provenind dintr-un stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European sau
al Confederației Elvețiene
Art. 25.
(1) Psihologii stabiliți într-un stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European sau al
Confederației Elvețiene, care exercită în mod autorizat profesia de psiholog în statul de origine, pot exercita,
în mod temporar și ocazional, profesia de psiholog pe teritoriul României, sub forma prestării de servicii,
prin înregistrarea temporară automată la Colegiul Psihologilor din România.
(2) Procedura și condițiile pentru exercitarea temporară și ocazională a profesiei de psiholog pe teritoriul
României de către persoanele prevăzute la alin. (1) se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr.
200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din
România, cu modificările și completările ulterioare, conform procedurii aprobate de către Consiliul Național.
Art. 26.
(1) Pe durata exercitării temporare și ocazionale a profesiei de psiholog pe teritoriul României, persoanele
autorizate își exercită profesia cu respectarea actelor normative privind exercitarea pe teritoriul României a
profesiei de psiholog.
(2) În cazul în care împotriva unui psiholog care prestează servicii psihologice pe teritoriul României în mod
temporar și ocazional este formulată o plângere de către beneficiarul serviciilor psihologice prestate de către
14
acesta, plângerea se soluționează de către Biroul Executiv al Colegiului Psihologilor din România conform
procedurii aprobate de către Consiliul Național.
(3) În urma analizării plângerii prevăzute la alin. (2), Biroul Executiv al Colegiului Psihologilor din România
poate dispune radierea psihologului din evidențele Colegiului Psihologilor din România. Hotărârea de
radiere se comunică petentului, psihologului și, după caz, angajatorului la care acesta își desfășoară
activitatea, precum și autorității competente din statul membru de origine al psihologului.
Art. 27.
Exercitarea în România, în mod temporar și ocazional, prin prestarea de servicii, a profesiei de psiholog de
către persoanele prevăzute la art. 25 alin. (1) din prezenta lege se realizează cu respectarea prevederilor Legii
nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din
România, cu modificările și completările ulterioare.


Secțiunea a 5-a
Exercitarea profesiei de psiholog


Art. 28.
(1) Psihologul cu drept de liberă practică desfășoară, individual sau în cadrul unor echipe, inclusiv echipe
multidisciplinare, activități de psihodiagnostic, evaluare psihologică și intervenție psihologică.
(2) Psihologul cu drept de liberă practică poate desfășura, individual sau în cadrul unor echipe, inclusiv
echipe multidisciplinare, activități de cercetare științifică, precum și activități de educație și formare
profesională.
(3) Activitățile specifice profesiei de psiholog și serviciile psihologice corespunzătoare fiecărei categorii
prevăzute la alin. (1) și (2) se stabilesc prin Statutul profesiei de psiholog.
(4) În cadrul ariilor de activitate prevăzute la alin. (1) și (2), psihologii, ca profesioniști specializați în analiza
comportamentului uman, a proceselor mentale și a interacțiunilor și relațiilor interumane, în funcție de
specialitățile profesionale dobândite, direcțiile de supra-specializare și gradele profesionale prin care își
exercită profesia, își pot desfășura activitatea în subdomenii diverse cum sunt:
a) analiza comportamentală aplicată;
b) consilierea psihologică;
c) expertiza psihologică judiciară sau extrajudiciară;
d) neuropsihologia și reabilitarea cognitivă;
e) psihologia artelor;
f) psihologia clinică;
g) psihologia cognitivă și neuroștiințele;
h) psihologia comunitară;
i) psihologia culturală și interculturală;
j) psihologia cuplului și a familiei;
k) psihologia economică;
15
l) psihologia educației și a învățării:
m) psihologie experimentală și analiza datelor;
n) psihologia grupurilor;
o) psihologia interacțiunii om - tehnologie;
p) psihologia judiciară;
q) psihologia limbajului și comunicării;
r) psihologia mediului;
s) psihologia militară și psihologia aplicată în domeniul securității;
t) psihologia ocupațională, a muncii și organizațională;
u) psihologia persoanelor cu cerințe speciale;
v) psihologia personalității și a diferențelor individuale;
w) psihologia relațiilor interpersonale;
x) psihologia religiei și spiritualității;
y) psihologia riscului și a luării deciziilor;
z) psihologia sănătății și psihologia medicală;
aa) psihologie socială;
bb) psihologia sportului și a exercițiului fizic;
cc) psihologia transporturilor;
dd) psihologia vârstelor;
ee) psihopedagogie specială;
ff) psihoterapia.
(5) Pe măsură ce domeniul psihologiei și aplicațiile acestuia evoluează, vor putea fi adăugate prin Statutul
profesiei de psiholog noi subdomenii în care psihologii își pot desfășura activitatea.
(6) Beneficiarul activităților specifice profesiei de psiholog și al serviciilor psihologice poate fi o persoană
fizică, o persoană juridică sau o entitate fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, precum și un
grup de persoane fizice, persoane juridice sau de entități fără personalitate juridică.
(7) Activitatea profesională efectivă a psihologului cu drept de liberă practică se poate desfășura și la
domiciliul sau sediul beneficiarului, precum și prin mijloace de comunicare la distanță, on-line, cu
respectarea prevederilor legale aplicabile.
Art. 29.
Profesia de psiholog se va exercita, în fiecare specialitate profesională, într-unul dintre următoarele grade
profesionale:
a) psiholog stagiar;
b) psiholog specialist;
c) psiholog principal.
16
Art. 30.
(1) Gradul profesional de psiholog stagiar se obține la momentul dobândirii dreptului de liberă practică
pentru una sau mai multe specialități profesionale și, ulterior, pentru fiecare specialitate profesională nou
adăugată dreptului de liberă practică acordat inițial.
(2) Psihologul care a obținut gradul profesional de psiholog stagiar exercită profesia în regim de supervizare
profesională, în baza contractului de supervizare profesională încheiat cu un psiholog supervizor.
(3) Supervizarea profesională va fi desfășurată de către un psiholog specialist ori principal, denumit psiholog
supervizor. Psihologul supervizor trebuie să dețină gradul profesional de psiholog specialist sau principal în
aceeași specialitate profesională în care are loc activitatea de supervizare profesională, respectiv în
specialitatea profesională în care psihologul stagiar își desfășoară activitatea profesională, conform
atestatului de liberă practică eliberat de către Colegiul Psihologilor din România.
(4) Condițiile efectuării supervizării profesionale, numărul minim obligatoriu de ore de supervizare
profesională pentru fiecare specialitate profesională, drepturile și obligațiile psihologului stagiar, ale
psihologului supervizor, precum și procedura de derulare a activității de supervizare profesională se stabilesc
de către Consiliul Național.
Art. 31.
Poate obține gradul de psiholog specialist psihologul stagiar care îndeplinește, în mod cumulativ,
următoarele condiții:
a) face dovada exercitării efective a profesiei de psiholog stagiar pe o perioadă de cel puțin 3 ani în
specialitatea profesională pentru care solicită acordarea gradului de psiholog specialist și face dovada
efectuării numărului minim obligatoriu de ore de supervizare profesională în aceeași specialitate profesională
pentru care solicită acordarea gradului de psiholog specialist;
b) a obținut numărul de credite profesionale stabilite de către Consiliul Național ca fiind minimum necesare
pentru obținerea gradului de psiholog specialist;
c) a fost declarat admis în urma susținerii examenului standardizat scris pentru obținerea gradului de psiholog
specialist, organizat la nivel național.
Art. 32.
Psihologul stagiar care a dobândit dreptul de liberă practică pentru o anumită specialitate profesională își
poate exercita profesia în această calitate pe o perioadă de cel mult 6 ani de la data dobândirii dreptului de
liberă practică pentru specialitatea profesională respectivă. Dreptul de liberă practică al psihologului stagiar
încetează de drept dacă în termen de 6 ani de la data dobândirii dreptului de liberă practică pentru
specialitatea profesională respectivă acesta nu se prezintă pentru susținerea examenului standardizat scris
pentru obținerea gradului de psiholog specialist în specialitatea profesională respectivă sau nu promovează
acest examen.
Art. 33.
Poate obține gradul de psiholog principal psihologul specialist care îndeplinește, în mod cumulativ,
următoarele condiții:
17
a) face dovada exercitării efective a profesiei de psiholog specialist pe o perioadă de cel puțin 5 ani în
specialitatea profesională pentru care solicită acordarea gradului de psiholog principal;
b) a obținut numărul de credite profesionale stabilite de către Consiliul Național ca fiind minimum necesare
pentru obținerea gradului de psiholog principal;
c) a fost declarat admis în urma parcurgerii examenului pentru obținerea gradului de psiholog principal,
organizat la nivel național.
Art. 34.
(1) Condițiile referitoare la experiența profesională, educația și formarea profesională continuă, precum și
metodologia de organizare a examenelor scrise și a altor proceduri derulate în vederea atestării profesionale
a psihologilor se stabilesc de către Consiliul Național în raport de specialitățile profesionale, de competențele
profesionale și de gradele profesionale.
(2) Examenul scris pentru dobândirea gradului de psiholog specialist este un examen scris centrat pe
cunoștințe și se organizează de către Colegiul Psihologilor din România, la nivel național, cu o periodicitate
cel puțin anuală, potrivit prezentei legi, Statutului profesiei de psiholog și metodologiilor adoptate prin
hotărâre a Consiliului Național al Colegiului Psihologilor din România.
(3) Examenul pentru dobândirea gradului de psiholog principal este un examen cu probe standardizate
centrate pe competențe și se organizează de către Colegiul Psihologilor din România, la nivel național, cu o
periodicitate cel puțin anuală, potrivit prezentei legi, Statutului profesiei de psiholog și metodologiilor
adoptate prin hotărâre a Consiliului Național al Colegiului Psihologilor din România.
Art. 35.
(1) Dreptul de liberă practică dobândit în condițiile prezentei legi se exercită în una sau mai multe specialități
profesionale și direcții de supra-specializare profesională care fac parte dintr-unul dintre următoarele
domenii generale de specializare:
a) Sănătate;
b) Muncă și organizații;
c) Educație.
(2) Specialitățile profesionale aferente fiecărui domeniu general de specializare se stabilesc prin Statutul
profesiei de psiholog.
(3) Competențele profesionale ale psihologului aferente fiecărei specialități profesionale, corespunzătoare
fiecărui grad profesional, se stabilesc prin Statutul profesiei de psiholog.
(4) Direcțiile de supra-specializare profesională din cadrul fiecărei specialități profesionale, precum și
competențele aferente fiecărei direcții de supra-specializare se stabilesc prin Statutul profesiei de psiholog.
18
Art. 36.
(1) Actele și documentele profesionale emise în exercitarea profesiei trebuie să cuprindă în mod obligatoriu
semnătura olografă sau semnătura electronică extinsă a psihologului, însoțită de parafa profesională care
trebuie să cuprindă numele și prenumele psihologului, gradul profesional, menționarea specialităților
profesionale din cuprinsul atestatului de liberă practică și codul unic profesional de înregistrare al acestuia
în Registrul național al psihologilor cu drept de liberă practică și al deținătorilor de competențe generale
prevăzute la art. 54 din prezenta lege.
(2) Codul unic profesional al psihologului se alocă de către Colegiul Psihologilor din România și va fi înscris
în Registrul național al psihologilor cu drept de liberă practică și al deținătorilor de competențe generale
prevăzute la art. 54 din prezenta lege.
(3) Modelul parafei profesionale se stabilește prin Statutul profesiei de psiholog.
Art. 37.
(1) În vederea creșterii gradului de pregătire profesională și asigurării unui nivel ridicat al cunoștințelor
profesionale, psihologii au obligația formării profesionale continue, prin parcurgerea programelor de
formare profesională continuă avizate și creditate de către Colegiul Psihologilor din România, în vederea
obținerii numărului anual minim de credite profesionale, stabilite de către Consiliul Național.
(2) Programele de formare profesională de lungă durată și programele de formare profesională continuă nu
pot fi programe de studii universitare, cu excepția programelor de studii postuniversitare care se pot aviza și
credita de către Colegiul Psihologilor din România ca programe de formare profesională continuă.
(3) Programele de formare profesională de lungă durată și programele de formare profesională continuă în
domeniul psihologiei se organizează numai cu avizul prealabil al Colegiului Psihologilor din România. Cu
ocazia avizării, fiecărui program de formare profesională continuă avizat îi va fi alocat de către Colegiul
Psihologilor din România un anumit număr de credite de formare profesională continuă.
(4) Programele de formare profesională de lungă durată și programele de formare profesională continuă în
domeniul psihologiei pot fi organizate numai de către furnizori de formare profesională autorizați de către
Colegiul Psihologilor din România.
(5) Condițiile și metodologia privind autorizarea furnizorilor de formare profesională, avizarea programelor
de formare profesională de lungă durată, precum și cele privind avizarea și creditarea programelor de formare
profesională continuă se adoptă de către Consiliul Național.
Secțiunea a 6-a
Formele și modalitățile de exercitare a profesiei de psiholog
Art. 38.
(1) Psihologul cu drept de liberă practică își poate exercita profesia pe teritoriul României în calitate de
titular, asociat sau acționar al unor forme de exercitare a profesiei de psiholog sau în calitate de salariat sau
colaborator al unei forme de exercitare a profesiei de psiholog, în condițiile prezentei legi.
19
(2) Psihologul cu drept de liberă practică își poate exercita profesia pe teritoriul României și în calitate de
salariat în cadrul unei entități de drept privat, precum și în calitate de salariat sau prin ocuparea unei funcții
de funcționar public, funcționar public cu statut special, personal contractual, personal militar sau a altor
funcții în cadrul unei instituții sau autorități publice, potrivit legilor speciale, regulamentelor ori statutelor
instituțiilor sau autorităților publice respective, în condițiile art. 42 din prezenta lege.
Art. 39.
(1) Formele de exercitare a profesiei de psiholog sunt următoarele:
a) cabinetul individual de psihologie;
b) societatea civilă profesională de psihologie;
c) societatea profesională de psihologie cu răspundere limitată;
d) societatea de psihologie cu personalitate juridică, înființată potrivit prevederilor Legii societăților nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Formele de exercitare prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) sunt forme de exercitare fără personalitate juridică, iar
formele de exercitare prevăzute la alin. (1) lit. c) și d) sunt forme cu personalitate juridică.
(3) Societatea de psihologie cu personalitate juridică ce se înființează potrivit prevederilor Legii societăților
nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se va înmatricula în registrul comerțului
și va funcționa doar cu îndeplinirea următoarelor condiții cumulative:
a) calitatea de asociat sau acționar poate fi deținută doar de către o persoană fizică ce deține calitatea de psiholog
cu drept de liberă practică, membru activ al Colegiului Psihologilor din România;
b) calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație poate fi deținută doar de către o
persoană fizică ce deține calitatea de psiholog cu drept de liberă practică, membru activ al Colegiului
Psihologilor din România;
c) societatea va avea obiect unic de activitate, respectiv CAEN 8690 - Alte activități referitoare la sănătatea
umană și va presta exclusiv activitățile specifice profesiei de psiholog și serviciile psihologice menționate
la art. 28 alin. (1) și (2) din prezenta lege;
d) obținerea avizului prealabil favorabil eliberat de către Biroul Executiv al Colegiului Psihologilor din
România, aviz obligatoriu pentru înmatricularea societății în registrul comerțului și pentru efectuarea
ulterioară a oricăror modificări ale actului constitutiv al societății;
e) autorizarea societății de către Colegiul Psihologilor din România prin înregistrarea în Registrul formelor și
modalităților de exercitare a profesiei de psiholog și a competențelor generale prevăzute la art. 54 din
prezenta lege, ulterior înmatriculării societății, aceasta reprezentând o condiție pentru începerea desfășurării
activității.
(4) Modalitatea de constituire, organizarea și funcționarea formelor de exercitare a profesiei de psiholog
prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin Statutul profesiei de psiholog.
(5) Pentru a putea presta activități specifice profesiei de psiholog și servicii psihologice, formele de exercitare a
profesiei de psiholog constituite se autorizează de către Colegiului Psihologilor din România prin înregistrarea în
Registrul formelor și modalităților de exercitare a profesiei de psiholog și a competențelor generale prevăzute
la art. 54 din prezenta lege. Condițiile și procedura de înregistrare se stabilesc prin Statutul profesiei de psiholog.
20
(6) Formele de exercitare a profesiei de psiholog vor furniza servicii psihologice exclusiv în limitele specialităților
profesionale menționate în cuprinsul certificatului de înregistrare eliberat de către Colegiul Psihologilor din
România.
Art. 40.
Psihologul cu drept de liberă practică poate deține calitatea de titular sau asociat doar într-una dintre formele
de exercitare a profesiei de psiholog prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. a) – c) și, concomitent, poate deține fie
calitatea de asociat sau acționar și calitatea de administrator în cadrul formei de exercitare a profesiei de
psiholog prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. d), fie calitatea de administrator în cadrul formei de exercitare a
profesiei de psiholog prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. d).
Art. 41.
Exercitarea profesiei de psiholog în cadrul unei instituții sau autorități publice în calitate de salariat sau prin
ocuparea unei funcții de funcționar public, funcționar public cu statut special, personal contractual, personal
militar sau a altor funcții, potrivit legilor speciale, regulamentelor ori statutelor instituțiilor sau autorităților
publice respective, precum și exercitarea profesiei de psiholog în calitate de salariat în cadrul unei forme de
exercitare a profesiei de psiholog sau în cadrul unei structuri de psihologie avizate de către Colegiul
Psihologilor din România potrivit art. 42 din prezenta lege se pot realiza în următoarele condiții:
a) psihologul salariat deține dreptul de liberă practică, dovedit prin atestatul de liberă practică eliberat de
către Colegiul Psihologilor din România;
b) activitățile din fișa postului să facă parte dintre activitățile specifice profesiei de psiholog și serviciile
psihologice menționate la art. 28 alin. (1) și (2) din prezenta lege;
c) angajatorul este obligat să asigure psihologului respectiv condițiile de spațiu, dotare tehnică și
metodologică stabilite de către Colegiul Psihologilor din România potrivit specialităților profesionale în care
psihologul își exercită dreptul de liberă practică.
Art. 42.
(1) Biroul, laboratorul, comisia, secţia, serviciul, centrul, departamentul de psihologie sau orice altă structură
administrativă sau funcțională din cadrul unei entități de drept public sau de drept privat, alta decât formele
de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, organizate potrivit dispoziţiilor interne ale
entităţii respective în care îşi exercită activitatea profesională psihologul cu drept de liberă practică, membru
al Colegiului Psihologilor din România, în calitate de salariat sau de persoana numită în funcție, poartă
denumirea generică de structură de psihologie.
(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică structurilor din cadrul instituțiilor sau autorităților publice din domeniile
sănătate, educație și protecție socială, înființate prin dispoziții speciale cuprinse în legile, regulamentele ori
statutele care reglementează activitatea instituțiilor sau autorităților publice respective.
(3) Prestarea serviciilor psihologice în cadrul unei structuri de psihologie este condiţionată de respectarea
condiţiilor de spaţiu, dotare tehnică şi metodologică, precum şi de competenţă profesională stabilite de către
Colegiul Psihologilor din România. Colegiul Psihologilor din România certifică îndeplinirea condiţiilor de
funcţionare a structurii de psihologie pe baza declaraţiei reprezentantului legal al entităţii şi a declaraţiei
privind nefurnizarea către terţi a serviciilor psihologice prestate de către psihologul angajat, prin eliberarea
avizului de funcţionare în care vor fi menţionate: denumirea entităţii în cadrul căreia funcționează structura
21
de psihologie, adresa structurii de psihologie avizate și specialităţile profesionale autorizate în cadrul
structurii de psihologie.
(4) Avizul de funcţionare pentru prestarea serviciilor psihologice desfăşurate în cadrul structurii de
psihologie se poate elibera de către Colegiul Psihologilor din România doar dacă în cadrul structurii de
psihologie își desfășoară activitatea cel puțin un psiholog cu drept de liberă practică.
(5) Avizul de funcţionare pentru prestarea serviciilor psihologice desfăşurate în cadrul structurii de
psihologie se eliberează de către Biroul Executiv, potrivit specialităţilor pentru care se solicită eliberarea
acestuia, conform condițiilor, metodologiei și documentelor stabilite de către Consiliul Național al
Colegiului Psihologilor din România.
(6) Structurile de psihologie avizate de către Colegiul Psihologilor din România se înregistrează în Registrul
formelor și modalităților de exercitare a profesiei de psiholog și a competențelor generale prevăzute la art.
54 din prezenta lege.
(7) În cazul nerespectării condiţiilor de funcţionare, entităţii în cadrul căreia funcţionează structura de
psihologie i se poate retrage avizul de funcţionare, caz în care structura de psihologie va fi radiată din
Registrul formelor și modalităților de exercitare a profesiei de psiholog și a competențelor generale prevăzute
la art. 54 din prezenta lege.
(8) În cazul dizolvării entităţii în cadrul căreia funcţionează structura de psihologie, aceasta va fi radiată din
Registrul formelor și modalităților de exercitare a profesiei de psiholog și a competențelor generale prevăzute
la art. 54 din prezenta lege.
Art. 43.
(1) Pentru exercitarea profesiei în calitate de psiholog colaborator, psihologul cu drept de liberă practică va
solicita Colegiului Psihologilor din România înregistrarea sa ca psiholog colaborator în Registrul formelor
și modalităților de exercitare a profesiei de psiholog și a competențelor generale prevăzute la art. 54 din
prezenta lege.
(2) Psihologul colaborator va solicita administrației financiare în raza căreia își are domiciliul luarea în
evidență și eliberarea unui cod de înregistrare fiscală în vederea exercitării profesiei, în baza adeverinței
emise de către Colegiul Psihologilor din România care atestă calitatea de psiholog colaborator.
(3) Psihologul colaborator își exercită activitatea în cadrul unei singure forme de exercitare a profesiei de
psiholog prevăzute la art. 39 alin. (1) din prezenta lege, în baza unui acord de colaborare încheiat între acesta
și forma de exercitare.
(4) O formă de exercitare a profesiei de psiholog poate încheia un acord de colaborare cu un singur psiholog
colaborator pentru fiecare specialitate profesională menționată în cuprinsul certificatului de înregistrare eliberat
de către Colegiul Psihologilor din România.
(5) Psihologul colaborator nu poate încheia un acord de colaborare și nu își poate desfășura activitatea în
calitate de psiholog colaborator în cadrul unei structuri de psihologie și nici în cadrul unei forme de exercitare
a deținătorilor de competențe generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege.
22
(6) Calitatea de psiholog colaborator nu este compatibilă cu calitatea de titular, asociat, acționar sau
administrator al unei forme de exercitare a profesiei de psiholog și nici cu calitatea de salariat în cadrul unei
forme de exercitare a profesiei de psiholog. Calitatea de psiholog colaborator este compatibilă cu calitatea
de salariat, precum și cu calitatea de funcționar public, funcționar public cu statut special, personal
contractual, personal militar sau alte funcții în cadrul unor instituții sau autorități publice, potrivit legilor
speciale, regulamentelor ori statutelor instituțiilor sau autorităților publice respective, în cadrul unei structuri
de psihologie.
(7) Condițiile privind exercitarea profesiei în calitate de psiholog colaborator și modelul cadru al acordului
de colaborare dintre formele de exercitare a profesiei de psiholog și psihologul colaborator se stabilesc prin
Statutul profesiei de psiholog.
Art. 44.
Formele de exercitare a profesiei de psiholog în care își desfășoară activitatea cel puțin un psiholog având gradul
profesional de psiholog specialist sau psiholog principal pot organiza stagii de practică profesională pentru
studenți, precum și programe de internship, potrivit legii.
Art. 45.
(1) Perioada în care psihologul cu drept de liberă practică îşi exercită profesia în una dintre formele de
exercitare ale profesiei reglementate la art. 39 lit. a)-c) din prezenta lege sau în calitate de colaborator şi
furnizează servicii psihologice prin desfășurarea activităților specifice profesiei de psiholog sau prestarea de
servicii psihologice constituie vechime în muncă, cu excepţia perioadei în care acesta a avut suspendată
calitatea de membru al Colegiului Psihologilor din România, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor
condiţii:
a) activitățile specifice profesiei de psiholog sau serviciile psihologice furnizate au produs, în anul supus
asimilării vechimii în muncă, venituri nete a căror valoare este cel puţin egală cu de 12 ori cuantumul
salariului minim brut pe ţară garantat în plată stabilit, potrivit legii, pentru anul respectiv;
b) a achitat contribuţiile datorate bugetului asigurărilor sociale de stat aferente perioadei prevăzute la lit. a).
(2) Dovada îndeplinirii condiţiilor de natură financiară prevăzute la alin. (1) se face cu următoarele
documente:
a) declaraţiile privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală
a persoanelor asigurate, conform dispoziţiilor Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală, al preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice, al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă nr. 165/7/1.272/456 din 7
şi 8 februarie 2023 pentru aprobarea modelului, conţinutului, modalităţii de depunere şi de gestionare a
"Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a
persoanelor asigurate", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 10 februarie 2023;
b) declaraţiile nominale ori individuale de asigurare în sistemul public de pensii, prevăzute de art. 7 alin. (1)
şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi
completările ulterioare.
23
Art. 46.
(1) În calitate de salariat, funcționar public, funcționar public cu statut special, personal contractual, personal
militar sau alte funcții în cadrul unor instituții sau autorități publice, potrivit legilor speciale, regulamentelor
ori statutelor instituțiilor sau autorităților publice respective, în cadrul unei structuri de psihologie, astfel
cum aceasta este reglementată la art. 42 din prezenta lege, psihologul poate furniza serviciile psihologice doar
în cadrul entității în cadrul căreia funcționează respectiva structura de psihologie, pentru membrii și salariații
acesteia, fără a putea furniza servicii psihologice către terțe persoane. Cu acordul reprezentantului legal al
entității în care este organizată structura de psihologie, psihologul care deține calitatea de salariat, funcționar
public, funcționar public cu statut special, personal contractual, personal militar sau psihologul deținând altă
funcție în cadrul instituției sau autorității publice, potrivit legilor speciale, regulamentelor ori statutelor
instituției sau autorității publice respective, poate oferi în cadrul structurii de psihologie servicii psihologice și
aparținătorilor membrilor și salariaților respectivei structuri de psihologie, cu condiția ca serviciile psihologice
prestate să fie în directă legătura cu situația membrilor și salariaților respectivei structuri.
(2) Psihologul are dreptul de a presta servicii psihologice concomitent atât în calitate de salariat, funcționar
public, funcționar public cu statut special, personal contractual, personal militar sau alte funcții în cadrul
unor instituții sau autorități publice, potrivit legilor speciale, regulamentelor ori statutelor instituțiilor sau
autorităților publice respective, în cadrul unei structuri de psihologie, cât și în calitate de titular, asociat, acționar
sau administrator al unei forme de exercitare a profesiei sau în calitate de psiholog colaborator în cadrul unei
forme de exercitare a profesiei, în aceste din urmă calități putând presta servicii pentru terți.
(3) În cadrul unei structuri de psihologie avizate de către Colegiul Psihologilor din România, organizată într-o
entitate de drept public pot fi organizate, gratuit, activități de supervizare profesională și programe de formare
continuă doar pentru psihologii care își desfășoară activitatea în cadrul respectivei structuri de psihologie, precum
și stagii de practică pentru orice beneficiar, cu acordul angajatorului.
(4) Nerespectarea prevederilor alin. (1) constituie abatere disciplinară.


Secțiunea a 7-a
Drepturile și îndatoririle psihologului


Art. 47.
Psihologul are următoarele drepturi:
a) să își exercite profesia în formele sau modalitățile de exercitare, în condițiile prevăzute de prezenta lege;
b) să își exercite profesia cu libertate de decizie și de inițiativă profesională, conform competențelor
determinate de specialitățile profesionale, direcțiile de supra-specializare profesională și gradul profesional
menționate în cuprinsul atestatului de liberă practică;
c) să i se recunoască și să i se respecte statutul profesional de către autoritățile și instituțiile publice;
24
d) în exercitarea profesiei în calitate de salariat, să i se recunoască și să i se respecte, de către angajator,
independența profesională, precum și competențele determinate de specialitățile profesionale, direcțiile de
supra-specializare profesională și gradul profesional menționate în cuprinsul atestatului de liberă practică;
e) să stabilească în mod liber onorariul sau să își negocieze în mod liber salariul pentru activitatea sa
profesională, în funcție de complexitatea serviciilor prestate și de calificarea sa;
f) să acorde servicii psihologice cu titlu gratuit în cazuri umanitare ori de interes public general;
g) să oprească furnizarea serviciilor psihologice și să înceteze contractul de prestare a serviciilor psihologice,
cu respectarea condițiilor contractuale;
h) să refuze furnizarea serviciilor psihologice solicitate acestuia;
i) să sesizeze Colegiul Psihologilor din România pentru obținerea unui punct de vedere atunci când
consideră că îi este încălcată independența profesională și statutul profesional;
j) să recomande, atunci când apreciază necesar, consultul beneficiarului serviciilor psihologice de către un
alt psiholog, într-o specialitate profesională adecvată cazului, ori un consult medical.
Art. 48.
În exercitarea profesiei, psihologul are următoarele obligații principale:
a) în orice situație, să practice profesia cu bună credință, în limita competențelor determinate de specialitățile
profesionale, direcțiile de supra-specializare profesională și gradul profesional menționate în cuprinsul
atestatului de liberă practică;
b) să respecte principiile fundamentale ale exercitării profesiei de psiholog prevăzute de prezenta lege;
c) să practice profesia într-una din formele sau modalitățile de exercitare a profesiei, în condițiile prevăzute
de prezenta lege;
d) să urmeze programele de formare profesională avizate sau recunoscute de către Colegiul Psihologilor din
România;
e) să respecte orice alte obligații reglementate prin Statutul profesiei de psiholog, prin Codul deontologic al
profesiei de psiholog, precum și prin orice alte acte cu caracter normativ adoptate de către Colegiul Psihologilor
din România.


25
CAPITOLUL III
Drepturile beneficiarilor serviciilor psihologice


Art.49.
Serviciile psihologice pot fi contractate direct de către beneficiar sau de către o altă persoană fizică sau juridică
în numele și în interesul beneficiarului.
Art. 50.
(1) Serviciile psihologice se furnizează în baza consimțământului informat și prealabil al beneficiarului sau
al reprezentantului legal al acestuia, după caz, privind serviciile psihologice solicitate.
(2) Beneficiarul serviciilor psihologice sau reprezentantul legal al acestuia, după caz, are dreptul de refuza sau
de a solicita oricând încetarea furnizării unui serviciu psihologic solicitat anterior.
Art. 51.
(1) Existența consimțământului se probează prin orice mijloc de probă. Acceptarea de către beneficiar a
furnizării serviciilor psihologice prezumă existența consimțământului, dacă un formular de consimțământ a
fost transmis anterior beneficiarului sau reprezentantului său legal, după caz.
(2) Consimțământul beneficiarului în formă scrisă este obligatoriu în cazul în care beneficiarul participă în
cadrul unui proces de învățământ sau cercetare științifică.
Art. 52.
Poate participa ca subiect sau participant în cadrul unui program de cercetare științifică în psihologie
persoana care nu are capacitate de exercițiu, doar cu condiția obținerii în prealabil, în formă scrisă, a
consimțământului reprezentantului legal al acesteia, doar dacă cercetarea este făcută și în interesul
beneficiarului, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în domeniul cercetării științifice.
Art. 53.
Beneficiarul serviciilor psihologice are următoarele drepturi:
a) de a fi informat cu privire la statutul profesional al psihologului și la statutul juridic al formei sau al
modalității prin care acesta își exercită profesia, inclusiv cu privire la dreptul de liberă practică și competențele
determinate de specialitățile profesionale, direcțiile de supra-specializare profesională și gradul profesional
menționate în cuprinsul atestatului de liberă practică al acestuia;
b) de a fi informat cu privire la serviciile psihologice de care poate beneficia;
c) de a fi respectat și de a nu fi discriminat;
d) de a-i fi folosite informațiile legate de viața privată exclusiv în scopul furnizării serviciilor psihologice;
e) de a indica una sau mai multe persoane care să fie informate cu privire la faptul că este beneficiarul unor
servicii psihologice, care sunt serviciile de care beneficiază și recomandările primite, care sunt diagnosticele
sau rezultatele evaluării. Acceptul poate fi dat pentru una sau mai multe dintre informațiile menționate, cât și
pentru momentul în care acestea urmează să fie puse la dispoziția persoanei sau persoanelor indicate.
26


CAPITOLUL IV
Exercitarea competenței generale în psihoterapie, a competenței generale în psihopedagogie specială și
a competenței generale în consiliere psihologică de către persoane care nu au studii universitare în
domeniul psihologiei
Secțiunea 1
Dobândirea dreptului de liberă practică pentru exercitarea competenței generale în psihoterapie, a
competenței generale în psihopedagogie specială și a competenței generale în consiliere psihologică
Art. 54
(1) Dreptul de a exercita activitățile specifice competențelor generale în psihoterapie, psihopedagogie
specială sau consiliere psihologică pe teritoriul României se numește drept de liberă practică pentru exercitarea
competenței generale în psihoterapie, pentru exercitarea competenței generale în psihopedagogie specială sau
pentru exercitarea competenței generale în consiliere psihologică și se acordă de către Colegiul Psihologilor din
România.
(2) Persoana care dobândește dreptul de liberă practică pentru exercitarea competenței generale în psihoterapie,
a competenței generale în psihopedagogie specială sau a competenței generale în consiliere psihologică devine
membru al Colegiului Psihologilor din România prin alocarea unui cod unic profesional și înregistrarea în
Registrul național al psihologilor cu drept de liberă practică și al deținătorilor de competențe generale
prevăzute la art. 54 din prezenta lege.
(3) Dovada dobândirii dreptului de liberă practică pentru exercitarea competenței generale în psihoterapie, pentru
exercitarea competenței generale în psihopedagogie specială sau pentru exercitarea competenței generale în
consiliere psihologică se face prin atestatul de liberă practică eliberat de către Colegiul Psihologilor din
România.
(4) Deținătorul atestatului de liberă practică își va exercita dreptul de liberă practică conform competențelor și
gradului profesional menționate în cuprinsul atestatului de liberă practică.
(5) Forma atestatului de liberă practică și mențiunile cuprinse în conținutul acestuia se stabilesc prin Statutul profesiei
de psiholog.
Art. 55
(1) Poate obține dreptul de liberă practică pentru exercitarea competenței generale în psihoterapie persoana
fizică care este cetățean român, cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene ori al unui stat al Spațiului
Economic European sau al Confederației Elvețiene, cetățean al unui stat terț titular al Cărții Albastre a U.E.,
eliberată în România sau de un alt stat membru al U.E. sau cetățean al unui alt stat cu care există acorduri
bilaterale și care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) îndeplinește una dintre cerințele de studii universitare prevăzute la alin. (2) sau deține calitatea de medic
specialist sau medic primar în specialitatea medicală psihiatrie;
b) a promovat examenul standardizat scris pentru dobândirea dreptului de liberă practică;
27
c) are exercițiul drepturilor civile;
d) nu se găsește într-unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
e) este aptă din punct de vedere medical să exercite competența generală în psihoterapie. Îndeplinirea
condiției de a fi apt din punct de vedere medical pentru exercitarea competenței generale în psihoterapie se
dovedește cu certificat medical de sănătate eliberat de către o unitate medicală autorizată, conform
standardelor reglementate prin Statutul profesiei de psiholog.
(2) Sunt considerate îndeplinite cerințele de studii universitare prevăzute la alin. (1) lit. a) în oricare dintre
următoarele situații:
a) deținerea unei diplome de licență, având specializare unică în psihopedagogie specială sau asistență
socială sau specializare dublă în psihopedagogie specială și asistență socială, eliberată de o instituție de
învățământ superior acreditată din România și deținerea unei diplome de master eliberată de o instituție de
învățământ superior acreditată din România urmare a parcurgerii unui program de studii universitare de
master recunoscut de către Colegiul Psihologilor din România în domeniul general de specializare sănătate;
b) deținerea unei diplome de licență, având specializare unică în psihopedagogie specială sau asistență
socială sau specializare dublă în psihopedagogie specială și asistență socială eliberată de o instituție de
învățământ superior acreditată din România și deținerea titlului de doctor în psihologie;
c) deținerea unor acte de studii de nivel universitar pentru studiile efectuate în străinătate, recunoscute sau
echivalate de către autoritățile competente din România, cu condiția ca aceste acte de studii să reflecte același
nivel de calificare prevăzut la lit. a), respectiv studii universitare de licență și master;
d) deținerea unor acte de studii de nivel universitar pentru studiile efectuate în străinătate, recunoscute sau
echivalate de către autoritățile competente din România, cu condiția ca aceste acte de studii să reflecte același
nivel de calificare prevăzut la lit. b), respectiv studii universitare de licență și deținerea titlului de doctor în
psihologie.
Art. 56
(1) Poate obține dreptul de liberă practică pentru exercitarea competenței generale în psihopedagogie specială
persoana fizică care este cetățean român, cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene ori al unui stat
al Spațiului Economic European sau al Confederației Elvețiene, cetățean al unui stat terț titular al Cărții
Albastre a U.E., eliberată în România sau de un alt stat membru al U.E. sau cetățean al unui alt stat cu care
există acorduri bilaterale și care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) îndeplinește una dintre cerințele de studii universitare prevăzute la alin. (2);
b) a promovat examenul standardizat scris pentru dobândirea dreptului de liberă practică;
c) are exercițiul drepturilor civile;
d) nu se găsește într-unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
e) este aptă din punct de vedere medical să exercite competența generală în psihopedagogie specială.
Îndeplinirea condiției de a fi apt din punct de vedere medical pentru exercitarea competenței generale în
psihopedagogie specială se dovedește cu certificat medical de sănătate eliberat de către o unitate medicală
autorizată, conform standardelor reglementate prin Statutul profesiei de psiholog.
(2) Sunt considerate îndeplinite cerințele de studii universitare prevăzute la alin. (1) lit. a) în oricare dintre
următoarele situații:
28
a) deținerea unei diplome de licență, având specializare unică în psihopedagogie specială, eliberată de o
instituție de învățământ superior acreditată din România și deținerea unei diplome de master eliberată de o
instituție de învățământ superior acreditată din România urmare a parcurgerii unui program de studii
universitare de master recunoscut de către Colegiul Psihologilor din România în domeniul general de
specializare educație;
b) deținerea unei diplome de licență, având specializare unică în psihopedagogie specială, eliberată de o
instituție de învățământ superior acreditată din România și deținerea titlului de doctor în psihologie;
c) deținerea unor acte de studii de nivel universitar pentru studiile efectuate în străinătate, recunoscute sau
echivalate de către autoritățile competente din România, cu condiția ca aceste acte de studii să reflecte același
nivel de calificare prevăzut la lit. a), respectiv studii universitare de licență și master;
d) deținerea unor acte de studii de nivel universitar pentru studiile efectuate în străinătate, recunoscute sau
echivalate de către autoritățile competente din România, cu condiția ca aceste acte de studii să reflecte același
nivel de calificare prevăzut la lit. b), respectiv studii universitare de licență și deținerea titlului de doctor în
psihologie.
Art. 57
(1) Prin excepție de la prevederile art. 56 din prezenta lege, persoana care deține o diplomă de licență, având
specializare unică în psihopedagogie specială, eliberată de către o instituție de învățământ superior acreditată
din România în urma absolvirii cursurilor acesteia anterior datei de 14.05.2013, poate obține dreptul de liberă
practică pentru exercitarea competenței generale în psihopedagogie specială direct în gradul de specialist,
dacă îndeplinește în mod cumulativ următoarele condiții:
a) face dovada existenței unei experiențe profesionale de minimum 5 ani în psihopedagogie specială,
realizată anterior datei de 14.05.2013;
b) a promovat examenul standardizat scris pentru obținerea gradului profesional de specialist, organizat la
nivel național;
c) are exercițiul drepturilor civile;
d) nu se găsește într-unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
e) este aptă din punct de vedere medical să exercite competența generală în psihopedagogie specială.
Îndeplinirea condiției de a fi apt din punct de vedere medical pentru exercitarea competenței generale în
psihopedagogie specială se dovedește cu certificat medical de sănătate eliberat de către o unitate medicală
autorizată, conform standardelor reglementate prin Statutul profesiei de psiholog.
(2) Prin excepție de la prevederile art. 56 din prezenta lege, persoana care deține o diplomă de licență, având
specializare unică în psihopedagogie specială, eliberată de către o instituție de învățământ superior acreditată
din România în urma absolvirii cursurilor acesteia anterior datei de 14.05.2013, poate obține dreptul de liberă
practică pentru exercitarea competenței generale în psihopedagogie specială direct în gradul de principal,
dacă îndeplinește în mod cumulativ următoarele condiții:
a) face dovada existenței unei experiențe profesionale de minimum 10 ani în psihopedagogie specială,
realizată anterior datei de 14.05.2013;
b) a promovat examenul pentru obținerea gradului profesional de principal, organizat la nivel național;
c) are exercițiul drepturilor civile;
29
d) nu se găsește într-unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
e) este aptă din punct de vedere medical să exercite competența generală în psihopedagogie specială.
Îndeplinirea condiției de a fi apt din punct de vedere medical pentru exercitarea competenței generale în
psihopedagogie specială se dovedește cu certificat medical de sănătate eliberat de către o unitate medicală
autorizată, conform standardelor reglementate prin Statutul profesiei de psiholog.
Art. 58
(1) Poate obține dreptul de liberă practică pentru exercitarea competenței generale în consiliere psihologică
persoana fizică care este cetățean român, cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene ori al unui stat
al Spațiului Economic European sau al Confederației Elvețiene, cetățean al unui stat terț titular al Cărții
Albastre a U.E., eliberată în România sau de un alt stat membru al U.E. sau cetățean al unui alt stat cu care
există acorduri bilaterale și care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) îndeplinește una dintre cerințele de studii universitare prevăzute la alin. (2) sau deține calitatea de medic
specialist sau medic primar în specialitatea medicală psihiatrie;
b) a promovat examenul standardizat scris pentru dobândirea dreptului de liberă practică;
c) are exercițiul drepturilor civile;
d) nu se găsește într-unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
e) este aptă din punct de vedere medical să exercite competența generală în consiliere psihologică.
Îndeplinirea condiției de a fi apt din punct de vedere medical pentru exercitarea competenței generale în
consiliere psihologică se dovedește cu certificat medical de sănătate eliberat de către o unitate medicală
autorizată, conform standardelor reglementate prin Statutul profesiei de psiholog.
(2) Sunt considerate îndeplinite cerințele de studii universitare prevăzute la alin. (1) lit. a) în oricare dintre
următoarele situații:
a) deținerea unei diplome de licență, având specializare unică în psihopedagogie specială sau asistență
socială sau specializare dublă în psihopedagogie specială și asistență socială, eliberată de o instituție de
învățământ superior acreditată din România și deținerea unei diplome de master eliberată de o instituție de
învățământ superior acreditată din România urmare a parcurgerii unui program de studii universitare de
master recunoscut de către Colegiul Psihologilor din România în domeniul general de specializare sănătate;
b) deținerea unei diplome de licență, având specializare unică în psihopedagogie specială sau asistență
socială sau specializare dublă în psihopedagogie specială și asistență socială, eliberată de o instituție de
învățământ superior acreditată din România și deținerea titlului de doctor în psihologie;
c) deținerea unor acte de studii de nivel universitar pentru studiile efectuate în străinătate, recunoscute sau
echivalate de către autoritățile competente din România, cu condiția ca aceste acte de studii să reflecte același
nivel de calificare prevăzut la lit. a), respectiv studii universitare de licență și master;
d) deținerea unor acte de studii de nivel universitar pentru studiile efectuate în străinătate, recunoscute sau
echivalate de către autoritățile competente din România, cu condiția ca aceste acte de studii să reflecte același
nivel de calificare prevăzut la lit. b), respectiv studii universitare de licență și deținerea titlului de doctor în
psihologie.
Art. 59.
30
Pentru îndeplinirea condiției de studii universitare prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a), art. 56 alin. (2) lit. a)
și art. 58 alin. (2) lit. a) din prezenta lege, studiile universitare de licență și cele de master menționate în
cuprinsul acestor articole trebuie să corespundă cumulat unui număr de minimum 300 de credite ECTS în
specializările de studii universitare sus - menționate, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr. 199/2023
a învățământului superior, dintre care cel puțin 120 de credite ECTS sunt aferente unui program de studii de
master recunoscut de către Colegiul Psihologilor din România în domeniul general de specializare aferent
competenței generale în care solicitantul solicită să dobândească dreptul de liberă practică.
Art. 60.
Adițional față de condițiile de studii prevăzute la art. 55 alin. (2) și art. 58 alin. (2) din prezenta lege, pentru
obținerea dreptului de liberă practică în competența generală în psihoterapie, precum și pentru obținerea
dreptului de liberă practică în competența generală în consiliere psihologică este necesară și dovada
absolvirii de către solicitant a unui program suplimentar de formare profesională de lungă durată avizat de
către Colegiul Psihologilor din România pentru competența generală în psihoterapie, respectiv pentru
competența generală în consiliere psihologică, desfășurat în condițiile stabilite prin Statutul profesiei de
psiholog.
Art. 61.
Persoana care a dobândit dreptul de liberă practică pentru exercitarea competenței generale în psihoterapie
într-o anumită metodă de formare profesională poate obține, la cerere, dreptul de a exercita competența
generală în consiliere psihologică în aceeași metodă de formare profesională, în gradul profesional aferent
competenței generale în psihoterapie deținute, conform Statutului profesiei de psiholog.
Art. 62.
Dispozițiile art. 3 - 4, art. 8, art. 12 – 16 din prezenta lege se aplică în mod corespunzător persoanelor care
solicită sau care au dobândit dreptul de liberă practică pentru exercitarea competenței generale în psihoterapie,
a competenței generale în psihopedagogie specială și a competenței generale în consiliere psihologică, fără
însă ca acestea să dețină calitatea de psiholog.
Secțiunea a 2-a
Încetarea și suspendarea dreptului de liberă practică pentru exercitarea competenței generale în
psihoterapie, a competenței generale în psihopedagogie specială și a competenței generale în consiliere
psihologică
Art. 63.
(1) Dreptul de liberă practică pentru exercitarea competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege
dobândit în condițiile prezentei legi încetează în următoarele situații:
a) la solicitarea titularului;
b) în cazul în care titularul nu mai îndeplinește condiția de a fi apt din punct de vedere medical pentru
exercitarea profesiei, prin retragerea dreptului de liberă practică în condițiile art. 13 alin. (4) din prezenta
lege;
31
c) ca urmare a apariției unei situații de nedemnitate profesională dintre cele prevăzute la art. 12 lit. a) - d)
din prezenta lege;
d) ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare de retragere a dreptului de liberă practică, în condițiile art.
143 alin. (1) lit. d) din prezenta lege;
e) în condițiile art. 72 din prezenta lege.
(2) Constatarea încetării dreptului de liberă practică pentru situația prevăzută la alin. (1) lit. a), precum și
încetarea dreptului de liberă practică pentru situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) - c) se realizează prin hotărârea
Biroului Executiv. Hotărârea Biroului Executiv pentru situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) se comunică
persoanei în cauză în termen de 30 de zile de la data adoptării. Hotărârea Biroului Executiv pentru situația
prevăzută la alin. (1) lit. d) se comunică potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (1) din prezenta lege.
(3) Încetarea dreptului de liberă practică atrage, de drept, pierderea calității de membru al Colegiului
Psihologilor din România și nulitatea atestatului de liberă practică.
Art. 64.
Dispozițiile art. 18 - 22 din prezenta lege se aplică în mod corespunzător persoanelor care au dobândit dreptul
de liberă practică pentru exercitarea competenței generale în psihoterapie, a competenței generale în
psihopedagogie specială și a competenței generale în consiliere psihologică, fără însă ca acestea să dețină
calitatea de psiholog.


Secțiunea a 3-a
Exercitarea competenței generale în psihoterapie, a competenței generale în psihopedagogie specială și a
competenței generale în consiliere psihologică


Art. 65.
(1) Deținătorul competenței generale în psihoterapie desfășoară, individual sau în cadrul unor echipe,
inclusiv echipe multidisciplinare, numai activități de evaluare specifice metodei de formare profesională în
psihoterapie în care acesta este certificat, exclusiv în vederea includerii beneficiarului serviciilor sale întrun
program psihoterapeutic.
(2) Ulterior activității de evaluare menționate la alin. (1), deținătorul competenței generale în psihoterapie
poate desfășura numai activități de intervenție terapeutică specifice metodei de formare profesională în
psihoterapie în care acesta este certificat.
(3) Deținătorul competenței generale în psihoterapie nu are competența de a desfășura activități de
psihodiagnostic, nu are competența de a realiza rapoarte de evaluare clinică ce intră în competența
psihologului cu drept de liberă practică în specialitatea profesională psihologie clinică și nu are competența
de a realiza expertize psihologice judiciare sau extrajudiciare.
Art. 66.
32
(1) Deținătorul competenței generale în psihopedagogie specială desfășoară, individual sau în cadrul unor
echipe, inclusiv echipe multidisciplinare, activități de evaluare și intervenție psihopedagogică și logopedică,
precum și activități de psihodiagnostic pentru persoanele cu dizabilități.
(2) Deținătorul competenței generale în psihopedagogie specială nu are competența de a realiza rapoarte de
evaluare clinică ce intră în competența psihologului cu drept de liberă practică în specialitatea profesională
psihologie clinică și nu are competența de a realiza expertize psihologice judiciare sau extrajudiciare.
Art. 67.
(1) Deținătorul competenței generale în consiliere psihologică desfășoară, individual sau în cadrul unor
echipe, inclusiv echipe multidisciplinare, numai activități de evaluare specifice metodei de formare
profesională în consiliere psihologică în care acesta este certificat, exclusiv în vederea includerii
beneficiarului serviciilor sale într-un program de consiliere psihologică.
(2) Ulterior activității de evaluare menționate la alin. (1), deținătorul competenței generale în consiliere
psihologică poate desfășura numai activități de intervenție terapeutică specifice metodei de formare
profesională în consiliere psihologică în care acesta este certificat.
(3) Deținătorul competenței generale în consiliere psihologică nu are competența de a desfășura activități de
psihodiagnostic, nu are competența de a realiza rapoarte de evaluare clinică ce intră în competenta
psihologului cu drept de liberă practică în specialitatea profesională psihologie clinică și nu are competența
de a realiza expertize psihologice judiciare sau extrajudiciare.
Art. 68.
(1) Deținătorul competenței generale în psihoterapie, a competenței generale în psihopedagogie specială și
a competenței generale în consiliere psihologică poate desfășura, individual sau în cadrul unor echipe,
inclusiv echipe multidisciplinare, activități de elaborare de instrumente de evaluare și intervenție
psihologică, activități de cercetare științifică, precum și activități de educație și formare profesională.
(2) Activitățile specifice competenței generale în psihoterapie, competenței generale în psihopedagogie
specială și competenței generale în consiliere psihologică corespunzătoare activităților menționate la art. 65
alin. (1) și (2), art. 66 alin. (1) și art. 67 alin. (1) și (2), pentru fiecare grad profesional, se stabilesc prin
Statutul profesiei de psiholog.
(3) Beneficiarul activităților specifice competenței generale în psihoterapie, competenței generale în
psihopedagogie specială și competenței generale în consiliere psihologică poate fi o persoană fizică, o
persoană juridică sau o entitate fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, precum și un grup de
persoane fizice, juridice sau de entități fără personalitate juridică.
(4) Activitatea profesională efectivă a deținătorului competenței generale în psihoterapie, a competenței
generale în psihopedagogie specială și a competenței generale în consiliere psihologică se poate desfășura și
la domiciliul sau sediul beneficiarului, precum și prin mijloace de comunicare la distanță, on-line, cu
respectarea prevederilor legale aplicabile.
Art. 69.
Competența generală în psihoterapie, competența generală în psihopedagogie specială și competența generală în
consiliere psihologică se vor exercita într-unul dintre următoarele grade profesionale:
a) gradul profesional de stagiar;
33
b) gradul profesional de specialist;
c) gradul profesional de principal.
Art. 70.
(1) Gradul profesional de deținător de competențe generale stagiar se obține la momentul dobândirii
dreptului de liberă practică pentru exercitarea competenței generale în psihoterapie, a competenței generale în
psihopedagogie specială sau a competenței generale în consiliere psihologică, după caz.
(2) Deținătorul de competențe generale care a obținut gradul profesional de stagiar exercită competența
generală în psihoterapie, competența generală în psihopedagogie specială sau competența generală în consiliere
psihologică, după caz, în regim de supervizare profesională, în baza contractului de supervizare profesională
încheiat cu un deținător de competențe generale având calitatea de supervizor.
(3) Supervizarea profesională va fi desfășurată de către un deținător de competențe generale care deține
gradul profesional de specialist ori principal, denumit supervizor. Supervizorul trebuie să dețină gradul
profesional de specialist sau principal în aceeași competență generală în care are loc activitatea de
supervizare profesională, respectiv în competența generală în care stagiarul își desfășoară activitatea
profesională, conform atestatului de liberă practică eliberat de către Colegiul Psihologilor din România.
(4) Condițiile efectuării supervizării profesionale, numărul minim obligatoriu de ore de supervizare
profesională pentru fiecare competență generală, drepturile și obligațiile stagiarului, ale supervizorului,
precum și procedura de derulare a activității de supervizare profesională se stabilesc de către Consiliul
Național.
Art. 71.
Poate obține gradul de deținător de competențe generale specialist deținătorul de competențe generale stagiar
care îndeplinește, în mod cumulativ, următoarele condiții:
a) face dovada exercitării efective, în calitate de stagiar, a activității profesionale pe o perioadă de cel puțin
3 ani în competența generală pentru care solicită acordarea gradului de specialist și face dovada efectuării
numărului minim obligatoriu de ore de supervizare profesională în aceeași competență generală pentru care
solicită acordarea gradului de specialist;
b) a obținut numărul de credite profesionale stabilite de către Consiliul Național ca fiind minimum necesare
pentru obținerea gradului de deținător de competențe generale specialist;
c) a fost declarat admis în urma susținerii examenului standardizat scris pentru obținerea gradului de
deținător de competențe generale specialist, organizat la nivel național.
Art. 72.
Deținătorul de competențe generale stagiar care a dobândit dreptul de liberă practică pentru o anumită
competență generală își poate exercita activitatea profesională în această calitate pe o perioadă de cel mult 6
ani de la data dobândirii dreptului de liberă practică pentru competența generală respectivă. Dreptul de liberă
practică al deținătorului de competențe generale stagiar încetează de drept dacă în termen de 6 ani de la data
dobândirii dreptului de liberă practică pentru competența generală respectivă acesta nu se prezintă pentru
susținerea examenului standardizat scris pentru obținerea gradului de deținător de competențe generale
specialist în competența generală respectivă sau nu promovează acest examen.
34
Art. 73.
(1) Poate obține gradul de deținător de competențe generale principal deținătorul de competențe generale
specialist care îndeplinește, în mod cumulativ, următoarele condiții:
a) face dovada exercitării efective, în calitate de specialist, a activității profesionale pe o perioadă de cel
puțin 5 ani în competența generală pentru care solicită acordarea gradului de principal;
b) a obținut numărul de credite profesionale stabilite de către Consiliul Național ca fiind minimum necesare
pentru obținerea gradului de deținător de competențe generale principal;
c) a fost declarat admis în urma parcurgerii examenului pentru obținerea gradului de deținător de competențe
generale principal, organizat la nivel național.
Art. 74.
(1) Condițiile referitoare la experiența profesională, educația și formarea profesională continuă, precum și
metodologia de organizare a examenelor scrise și a altor proceduri derulate în vederea atestării profesionale
a deținătorilor de competențe generale se stabilesc de către Consiliul Național în raport de competențele
generale reglementate la art. 54 din prezenta lege, de competențele profesionale aferente acestora și de
gradele profesionale.
(2) Examenul scris pentru dobândirea gradului de deținător de competențe generale specialist este un examen
scris centrat pe cunoștințe și se organizează de către Colegiul Psihologilor din România, la nivel național,
cu o periodicitate cel puțin anuală, potrivit prezentei legi, Statutului profesiei de psiholog și metodologiilor
adoptate prin hotărâre a Consiliului Național al Colegiului Psihologilor din România.
(3) Examenul pentru dobândirea gradului de deținător de competențe generale principal este un examen cu
probe standardizate centrate pe competențe și se organizează de către Colegiul Psihologilor din România, la
nivel național, cu o periodicitate cel puțin anuală, potrivit prezentei legi, Statutului profesiei de psiholog și
metodologiilor adoptate prin hotărâre a Consiliului Național al Colegiului Psihologilor din România.
Art. 75.
Dispozițiile art. 36 și 37 din prezenta lege se aplică în mod corespunzător persoanelor care au dobândit dreptul
de liberă practică pentru exercitarea competenței generale în psihoterapie, a competenței generale în
psihopedagogie specială și a competenței generale în consiliere psihologică, fără însă ca acestea să dețină
calitatea de psiholog.
Secțiunea a 4-a
Formele și modalitățile de exercitare a competenței generale în psihoterapie, a competenței generale în
psihopedagogie specială și a competenței generale în consiliere psihologică
Art. 76.
(1) Deținătorul de competențe generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege poate exercita aceste
competențe generale pe teritoriul României în calitate de titular, asociat sau acționar al unor forme de
exercitare a competențelor generale sau în calitate de salariat sau colaborator al unei forme de exercitare a
competențelor generale sau al unei forme de exercitare a profesiei de psiholog, în condițiile prezentei legi.
35
(2) Deținătorul de competențe generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege poate exercita aceste
competențe generale pe teritoriul României și în calitate de salariat în cadrul unei entități de drept privat,
precum și în calitate de salariat sau prin ocuparea unei funcții de funcționar public, funcționar public cu
statut special, personal contractual, personal militar sau a altor funcții în cadrul unei instituții sau autorități
publice, potrivit legilor speciale, regulamentelor ori statutelor instituțiilor sau autorităților publice respective,
cu respectarea prevederilor art. 42 din prezenta lege. Dispozițiile art. 46 din prezenta lege se aplică în mod
corespunzător.
Art. 77.
(1) Formele de exercitare a competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege sunt următoarele:
a) cabinetul individual cu competență generală în psihoterapie, cabinetul individual de psihopedagogie specială
sau cabinetul individual cu competență generală în consiliere psihologică, după caz;
b) societatea civilă profesională cu competență generală în psihoterapie, societatea civilă profesională de
psihopedagogie specială sau societatea civilă profesională cu competență generală în consiliere psihologică,
după caz;
c) societatea profesională cu răspundere limitată cu competență generală în psihoterapie, societatea profesională
cu răspundere limitată de psihopedagogie specială sau societatea profesională cu răspundere limitată cu
competență generală în consiliere psihologică, după caz;
d) societatea cu personalitate juridică cu competență generală în psihoterapie, societatea cu personalitate juridică
de psihopedagogie specială sau societatea cu personalitate juridică cu competență generală în consiliere
psihologică, după caz, înființată potrivit prevederilor Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare.
(2) Formele de exercitare prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) sunt forme de exercitare fără personalitate juridică, iar
formele de exercitare prevăzute la alin. (1) lit. c) și d) sunt forme cu personalitate juridică.
(3) Societatea cu personalitate juridică cu competență generală în psihoterapie, societatea cu personalitate
juridică de psihopedagogie specială sau societatea cu personalitate juridică cu competență generală în consiliere
psihologică, după caz, care se înființează potrivit prevederilor Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, se va înmatricula în registrul comerțului și va funcționa doar cu
îndeplinirea următoarelor condiții cumulative:
a) calitatea de asociat sau acționar poate fi deținută doar de către o persoană fizică care are calitatea de deținător
de competențe generale, membru activ al Colegiului Psihologilor din România;
b) calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație poate fi deținută doar de către o
persoană fizică care are calitatea de deținător de competențe generale, membru activ al Colegiului
Psihologilor din România;
c) societatea va avea obiect unic de activitate, respectiv CAEN 8690 - Alte activități referitoare la sănătatea
umană și va presta exclusiv activitățile profesionale specifice competențelor generale, cu respectarea art.
65 - 68 din prezenta lege;
d) obținerea avizului prealabil favorabil eliberat de către Biroul Executiv al Colegiului Psihologilor din
România, aviz obligatoriu pentru înmatricularea societății în registrul comerțului și pentru efectuarea
ulterioară a oricăror modificări ale actului constitutiv al societății;
36
e) autorizarea societății de către Colegiul Psihologilor din România prin înregistrarea în Registrul formelor și
modalităților de exercitare a profesiei de psiholog și a competențelor generale prevăzute la art. 54 din
prezenta lege, ulterior înmatriculării societății, aceasta reprezentând o condiție pentru începerea desfășurării
activității.
(4) Modalitatea de constituire, organizarea și funcționarea formelor de exercitare a competențelor generale
prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin Statutul profesiei de psiholog.
(5) Pentru a putea presta activități profesionale specifice competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta
lege, formele de exercitare prevăzute la alin. (1) se autorizează de către Colegiului Psihologilor din România prin
înregistrarea în Registrul formelor și modalităților de exercitare a profesiei de psiholog și a competențelor
generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege. Condițiile și procedura de înregistrare se stabilesc prin Statutul
profesiei de psiholog.
(6) Formele de exercitare a competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege vor presta activități
profesionale specifice exclusiv în limitele competențelor generale menționate în cuprinsul certificatului de
înregistrare eliberat de către Colegiul Psihologilor din România.
Art. 78.
Deținătorul de competențe generale poate deține calitatea de titular sau asociat doar într-una dintre formele
de exercitare a competențelor generale prevăzute la art. 77 alin. (1) lit. a) – c) din prezenta lege și,
concomitent, poate deține fie calitatea de asociat sau acționar și calitatea de administrator în cadrul formei
de exercitare a competențelor generale prevăzute la art. 77 alin. (1) lit. d) din prezenta lege, fie calitatea de
administrator în cadrul formei de exercitare a competențelor generale prevăzute la art. 77 alin. (1) lit. d) din
prezenta lege.
Art. 79.
Exercitarea competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege în cadrul unei instituții sau autorități
publice în calitate de salariat sau prin ocuparea unei funcții de funcționar public, funcționar public cu statut
special, personal contractual, personal militar sau a altor funcții, potrivit legilor speciale, regulamentelor ori
statutelor instituțiilor sau autorităților publice respective, precum și exercitarea competențelor generale
prevăzute la art. 54 din prezenta lege în calitate de deținător de competențe generale salariat al unei forme
de exercitare a competențelor generale, al unei forme de exercitare a profesiei de psiholog sau în cadrul unei
structuri de psihologie avizate de către Colegiul Psihologilor din România potrivit art. 42 din prezenta lege,
se poate realiza în următoarele condiții:
a) deținătorul de competențe generale deține dreptul de liberă practică, dovedit prin atestatul de liberă
practică eliberat de către Colegiul Psihologilor din România;
b) activitățile din fișa postului să facă parte dintre activitățile profesionale specifice competențelor generale,
cu respectarea art. 65 - 68 din prezenta lege;
c) angajatorul este obligat să asigure deținătorului de competențe generale salariat condițiile de spațiu, dotare
tehnică și metodologică stabilite de către Colegiul Psihologilor din România potrivit competenței generale
în care deținătorul de competențe generale își exercită dreptul de liberă practică.
Art. 80.
37
(1) Pentru exercitarea competențelor generale în calitate de deținător de competențe generale colaborator,
acesta va solicita Colegiului Psihologilor din România înregistrarea sa ca deținător de competențe generale
colaborator în Registrul formelor și modalităților de exercitare a profesiei de psiholog și a competențelor
generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege.
(2) În baza adeverinței emise de către Colegiul Psihologilor din România care atestă calitatea de deținător
de competențe generale colaborator, acesta va solicita administrației financiare în raza căreia își are
domiciliul luarea în evidență și eliberarea unui cod de înregistrare fiscală în vederea exercitării competenței
generale deținute de către acesta.
(3) Deținătorul de competențe generale colaborator își exercită activitatea în cadrul unei singure forme de
exercitare a competențelor generale dintre cele prevăzute la art. 77 alin. (1) din prezenta lege sau în cadrul
unei singure forme de exercitare a profesiei de psiholog dintre cele prevăzute la art. 39 alin. (1) din prezenta
lege, în baza unui acord de colaborare încheiat între acesta și forma de exercitare respectivă.
(4) O formă de exercitare a competențelor generale dintre cele prevăzute la art. 77 alin. (1) din prezenta lege
sau o formă de exercitare a profesiei de psiholog dintre cele prevăzute la art. 39 alin. (1) din prezenta lege
poate încheia un acord de colaborare cu un singur deținător de competențe generale colaborator pentru
fiecare competență generală sau, respectiv, specialitate profesională menționată în cuprinsul certificatului de
înregistrare eliberat de către Colegiul Psihologilor din România. Dispozițiile art. 43 alin. (4) din prezenta lege
rămân aplicabile.
(5) Calitatea de deținător de competențe generale colaborator nu este compatibilă cu calitatea de titular,
asociat, acționar sau administrator al unei forme de exercitare a competențelor generale dintre cele prevăzute
la art. 77 alin. (1) din prezenta lege și nici cu calitatea de salariat în cadrul unei forme de exercitare a
competențelor generale dintre cele prevăzute la art. 77 alin. (1) din prezenta lege sau în cadrul unei forme
de exercitare a profesiei de psiholog dintre cele prevăzute la art. 39 alin. (1) din prezenta lege. Calitatea de
deținător de competențe generale colaborator este compatibilă cu calitatea de salariat, precum și cu calitatea
de funcționar public, funcționar public cu statut special, personal contractual, personal militar sau alte funcții
în cadrul unor instituții sau autorități publice, potrivit legilor speciale, regulamentelor ori statutelor
instituțiilor sau autorităților publice respective, în cadrul unei structuri de psihologie.
(6) Condițiile privind exercitarea activităților profesionale specifice competențelor generale în calitate de
deținător de competențe generale colaborator și modelul cadru al acordului de colaborare dintre formele de
exercitare și deținătorul de competențe generale colaborator se stabilesc prin Statutul profesiei de psiholog.
Art. 81.
Între formele de exercitare a profesiei de psiholog prevăzute la art. 39 alin. (1) din prezenta lege și formele
de exercitare a competențelor generale prevăzute la art. 77 alin. (1) din prezenta lege se pot stabili raporturi
de conlucrare profesională. Condițiile privind încheierea și desfășurarea activității de conlucrare
profesională, precum și modelul cadru al convenției de conlucrare profesională se stabilesc prin Statutul
profesiei de psiholog.
Art. 82.
Dispozițiile art. 44 - 45 din prezenta lege se aplică în mod corespunzător persoanelor care au dobândit dreptul
de liberă practică pentru exercitarea competenței generale în psihoterapie, a competenței generale în
38
psihopedagogie specială și a competenței generale în consiliere psihologică, fără însă ca acestea să dețină
calitatea de psiholog.


Secțiunea a 5-a
Drepturile și îndatoririle deținătorilor competenței generale în psihoterapie, competenței generale în
psihopedagogie specială și competenței generale în consiliere psihologică. Drepturile beneficiarilor
activităților profesionale specifice competenței generale în psihoterapie, competenței generale în
psihopedagogie specială și competenței generale în consiliere psihologică
Art. 83.
Dispozițiile art. 47 - 53 din prezenta lege se aplică în mod corespunzător persoanelor care au dobândit dreptul
de liberă practică pentru exercitarea competenței generale în psihoterapie, a competenței generale în
psihopedagogie specială și a competenței generale în consiliere psihologică, fără însă ca acestea să dețină
calitatea de psiholog.
CAPITOLUL V
Organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România
Secțiunea 1
Dispoziții generale
Art. 84.
(1) Colegiul Psihologilor din România este o organizație profesională cu personalitate juridică, de drept
privat, de interes public, apolitică, autonomă și independentă, cu patrimoniu și buget propriu, fiind
organismul unic de autoreglementare privind organizarea și exercitarea profesiei de psiholog, prestarea
activităților specifice profesiei de psiholog și a serviciilor psihologice, precum și privind organizarea și
exercitarea activităților specifice competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege, respectiv
competența generală în psihoterapie, competența generală în psihopedagogie specială și competența generală
în consiliere psihologică, pe teritoriul României.
(2) Colegiul Psihologilor din România este autoritatea avizatoare cu caracter obligatoriu pentru toate actele
normative emise de către autoritățile publice care vizează organizarea și exercitarea profesiei de psiholog,
prestarea activităților specifice profesiei de psiholog și a serviciilor psihologice, precum și organizarea și
exercitarea activităților specifice competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege, respectiv
competența generală în psihoterapie, competența generală în psihopedagogie specială și competența generală
în consiliere psihologică, pe teritoriul României.
(3) Reglementările privind organizarea și exercitarea profesiei de psiholog, prestarea activităților specifice
profesiei de psiholog și a serviciilor psihologice, precum și reglementările privind organizarea și exercitarea
activităților specifice competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege, respectiv competența
generală în psihoterapie, competența generală în psihopedagogie specială și competența generală în
consiliere psihologică adoptate de către Colegiul Psihologilor din România sunt obligatorii pentru membrii
39
Colegiului Psihologilor din România și pentru toate entitățile de drept public și privat de pe teritoriul
României.
Art. 85.
Colegiul Psihologilor din România este organismul național competent în ceea ce privește autoreglementarea,
autorizarea, controlul și supravegherea exercitării profesiei de psiholog și a activităților specifice
competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege, respectiv competența generală în psihoterapie,
competența generală în psihopedagogie specială și competența generală în consiliere psihologică pe teritoriul
României care, în calitate de corp profesional al psihologilor și al deținătorilor competențelor generale
prevăzute la art. 54 din prezenta lege cu drept de liberă practică, se organizează și funcționează în condițiile
prezentei legi, Statului profesiei de psiholog, Codului deontologic, Regulamentului de organizare și
funcționare și a celorlalte acte normative emise de către Colegiul Psihologilor din România.
Secțiunea a 2-a
Atribuțiile Colegiului Psihologilor din România
Art. 86.
Colegiul Psihologilor din România reprezintă, promovează și apără interesele profesiei de psiholog, ale
membrilor săi, prestigiul profesiei pe plan național și internațional, urmărind ca exercitarea profesiei de
psiholog, prestarea serviciilor psihologice și exercitarea competențelor generale în psihoterapie,
psihopedagogie specială și consiliere psihologică să se realizeze la cele mai înalte standarde profesionale și
științifice, în interesul beneficiarilor serviciilor psihologice.
Art. 87.
(1) Colegiul Psihologilor din România are următoarele atribuții principale:
a) autorizează exercitarea profesiei de psiholog, prestarea activităților specifice profesiei de psiholog și a
serviciilor psihologice, precum și exercitarea activităților specifice competențelor generale prevăzute la art.
54 din prezenta lege, respectiv competența generală în psihoterapie, competența generală în psihopedagogie
specială și competența generală în consiliere psihologică, pe teritoriul României, prin acordarea dreptului de
liberă practică și eliberarea atestatelor de liberă practică;
b) stabilește condițiile privind educația și formarea profesională inițială și continuă a psihologilor și a
deținătorilor competențelor generale în psihoterapie, psihopedagogie specială și consiliere psihologică;
c) stabilește competențele profesionale aferente fiecărei specialități profesionale, fiecărei direcții de supraspecializare
profesională și fiecărui grad profesional pentru exercitarea profesiei de psiholog și pentru
exercitarea competențelor generale în psihoterapie, psihopedagogie specială și consiliere psihologică;
d) realizează controlul și supravegherea exercitării profesiei de psiholog și a activităților specifice
competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege;
e) stabilește condițiile de acordare a dreptului de supervizare profesională obligatorie;
f) adoptă, printre alte acte normative, Statutul profesiei de psiholog, Codul deontologic al profesiei de psiholog,
Codul de procedură disciplinară, Regulamentul de organizare și funcționare, Normele privind avizarea
metodelor și tehnicilor de evaluare și asistență psihologică;
40
g) autorizează și avizează înființarea formelor și modalităților de exercitare a profesiei de psiholog și a
competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege pe teritoriul României și autorizează
funcționarea acestora prin înregistrarea în Registrul formelor și modalităților de exercitare a profesiei de
psiholog și a competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege.
(2) Colegiul Psihologilor din România participă la mecanismul de alertă prin Sistemul de Informare al Pieței
interne – IMI, în calitate de autoritate competentă, conform Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea
diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările și
completările ulterioare.
Art. 88.
Colegiul Psihologilor din România se poate consulta cu alte autorități și organisme profesionale, în vederea
elaborării standardelor profesionale privind exercitarea profesiei de psiholog și a competențelor generale
prevăzute la art. 54 din prezenta lege.
Art. 89.
(1) Colegiul Psihologilor din România organizează și administrează Registrul național al psihologilor cu
drept de liberă practică și al deținătorilor de competențe generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege,
Registrul formelor și modalităților de exercitare a profesiei de psiholog și a competențelor generale prevăzute
la art. 54 din prezenta lege, Registrul furnizorilor de formare profesională autorizați și al programelor de
formare profesională avizate sau recunoscute de către Colegiul Psihologilor din România, precum și alte
registre, întocmite în baza hotărârilor organelor de conducere ale acestuia, după caz.
(2) Registrele prevăzute la alin. (1) sunt publice și se afișează pe pagina de internet a Colegiului Psihologilor
din România.
(3) În vederea obținerii unor date și informații necesare desfășurării activității Colegiului Psihologilor din
România, în special în vederea actualizării registrelor prevăzute la alin. (1), la solicitarea scrisă a Colegiului
Psihologilor din România, orice persoană fizică, entitate fără personalitate juridică sau persoană juridică de drept
public sau de drept privat va comunica acestuia, în mod gratuit, în termen de 30 de zile, datele și informațiile
solicitate.
(4) Prelucrarea datelor cu caracter personal obținute de către Colegiul Psihologilor din România potrivit alin.
(3) se efectuează cu respectarea Regulamentului (UE) nr. 679/2016 al Parlamentului European şi al Consiliului
din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter
personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE, precum şi a altor acte
normative incidente din domeniul protecţiei datelor personale.
(5) Registrul național al psihologilor cu drept de liberă practică și al deținătorilor de competențe generale
prevăzute la art. 54 din prezenta lege și Registrul formelor și modalităților de exercitare a profesiei de
psiholog și a competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege oferă informații privind cel puțin
existența dreptului de liberă practică, a specialităților profesionale și competențelor profesionale aferente și a
gradului profesional, până la proba contrară.
41
(6) Modalitatea de întocmire, organizare și administrare a registrelor profesionale gestionate de către Colegiul
Psihologilor din România se stabilește prin Regulamentul de organizare și funcționare al Colegiului Psihologilor
din România.
(7) Evidența și identificarea psihologilor cu drept de liberă practică se fac în baza codului unic profesional alocat
de către Colegiul Psihologilor din România, potrivit prezentei legi.
Secțiunea a 3-a
Organele de conducere ale Colegiului Psihologilor din România
Art. 90.
(1) Organele de conducere ale Colegiului Psihologilor din România sunt:
a) Adunarea Generală;
b) Consiliul Național;
c) Biroul Executiv;
d) Președintele Colegiului Psihologilor din România.
(2) În cadrul Colegiului Psihologilor din România, în coordonarea Consiliului Național, se constituie și
funcționează:
a) Comisia de Deontologie;
b) Comisia de Metodologie;
c) comisiile de experți constituite ad-hoc.
(3) Mandatele membrilor Adunării Generale, Consiliului Național, Biroului Executiv, Comisiei de Deontologie
și Comisiei de Metodologie încetează la data validării alegerii noilor membri.
Art. 91.
(1) Alegerea membrilor organelor de conducere ale Colegiului Psihologilor din România și ale filialelor
teritoriale ale Colegiului Psihologilor din România, a membrilor Comisiei de Deontologie și a membrilor
Comisiei de Metodologie se realizează numai prin vot secret și se desfășoară cu îndeplinirea condițiilor prevăzute
în prezenta lege, precum și potrivit procedurii și cu îndeplinirea condițiilor prevăzute în Regulamentul de
organizare și desfășurare a alegerilor organelor de conducere ale Colegiului Psihologilor din România și ale
filialelor teritoriale ale Colegiului Psihologilor din România, a membrilor Comisiei de Deontologie și a
membrilor Comisiei de Metodologie.
(2) Celelalte hotărâri ale organelor de conducere ale Colegiului Psihologilor din România și ale filialelor
teritoriale ale Colegiului Psihologilor din România, ale Comisiei de Deontologie, ale Comisiei de Metodologie,
precum și ale comisiilor de experți constituite ad-hoc se adoptă numai prin vot deschis.
42
Art. 92.
(1) Adunarea Generală este constituită dintr-un număr de minimum 181 și maximum 225 de membri ai
Colegiului, număr alcătuit din cei minimum 91 și maximum 113 membri ai Consiliului Național și dintr-un număr
de minimum 90 și maximum 112 reprezentanți aleși din rândul membrilor Colegiului Psihologilor din România,
din cadrul fiecărei filialele teritoriale a Colegiului, potrivit normelor de reprezentare stabilite pentru alegerea
membrilor Consiliului Național și, respectiv pentru alegerea membrilor Adunării Generale. Numărul concret de
reprezentanți în Adunarea Generală se va determina de către Consiliul Național înaintea fiecărui proces electoral,
prin aplicarea algoritmului de calcul prevăzut la alin. (2) – (4).
(2) Numărul minim de poziții de reprezentant în Adunarea Generală este 90.
(3) Norma de reprezentare pentru determinarea numărului concret de reprezentanți în Adunarea Generală se
obține prin împărțirea numărului total de membri ai Colegiului la numărul minim de poziții de reprezentant în
Adunarea Generală, conform alin. (2), obținându-se un număr de referință. Norma de reprezentare pentru
Adunarea Generală este partea întreagă a numărului de referință, cu excepția cazului în care acest număr de
referință nu conduce la obținerea unui număr minim de 90 de poziții de reprezentant în Adunarea Generală. În
această situație norma de reprezentare este numărul întreg cel mai apropiat de numărul de referință care conduce
la obținerea unui număr minim de 90 de poziții de reprezentant în Adunarea Generală.
(4) Numărul de reprezentanți în Adunarea Generală aferent fiecărei filiale teritoriale se va determina prin
împărțirea numărului de membri ai fiecărei filiale teritoriale la norma de reprezentare. Dacă numărul astfel obținut
este un număr zecimal, acesta se va rotunji la valoarea întreagă cea mai apropiată, în minus sau în plus, potrivit
regulilor matematice de rotunjire.
(5) Alegerea membrilor Adunării Generale se face prin vot secret, în cadrul alegerilor derulate la nivelul fiecărei
filiale teritoriale a Colegiului, în ordinea numărului de voturi obținute. Pot candida pentru obținerea unui mandat
de reprezentant în Adunarea Generală doar membrii Colegiului Psihologilor din România care dețin gradul
profesional de specialist sau principal și care îndeplinesc condițiile de candidatură stabilite de către Consiliul
Național prin regulamentul menționat la art. 91 din prezenta lege.
(6) Mandatul membrilor Adunării Generale este de 4 ani, iar numărul de mandate consecutive este limitat la
două mandate, indiferent de durata efectivă a acestora.
Art. 93.
(1) Încetarea mandatului de membru al Adunării Generale are loc în una dintre următoarele situații:
a) de drept, ca urmare a decesului;
b) prin demisie;
c) în situația absentării de la 2 ședințe ale Adunării Generale într-un an calendaristic, indiferent de motivul
absentării;
d) ca urmare a transferului membrului Adunării Generale în cadrul altei filiale teritoriale;
e) de drept, ca urmare a pierderii calității de membru al Colegiului Psihologilor din România;
43
f) de drept, ca urmare a apariției uneia dintre situațiile care atrage suspendarea dreptului de liberă practică,
prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a), b), d), e) și f) din prezenta lege;
g) ca urmare a apariției situației care atrage suspendarea dreptului de liberă practică, prevăzută la art. 18 alin. (1)
lit. c) din prezenta lege;
h) prin revocarea mandatului de reprezentant în Adunarea Generală de către Adunarea generală a filialei
teritoriale;
i) prin revocarea mandatului de reprezentant în Consiliul Național de către Adunarea generală a filialei teritoriale;
j) de drept, ca urmare a încetării mandatului de Președinte al filialei teritoriale;
k) de drept, ca urmare a încetării mandatului de Președinte al Colegiului Psihologilor din România.
(2) Constatarea încetării mandatului în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b), c) și d) se realizează prin hotărârea
Adunării Generale.
(3) Încetarea mandatului în situația prevăzută la alin. (1) lit. g) are loc la data rămânerii definitive a hotărârii
Biroului Executiv prevăzută la art. 18 alin. (2) din prezenta lege.
(4) Încetarea suspendării dreptului de liberă practică ulterior încetării mandatului de membru al Adunării
Generale în condițiile alin. (1) lit. f) și g) nu are ca efect redobândirea mandatului încetat.
Art. 94.
În situația vacantării poziției de membru al Adunării Generale ca urmare a incidenței unuia dintre cazurile de
încetare a mandatului prevăzute la art. 93 alin. (1) din prezenta lege, poziția respectivă va fi ocupată conform
dispozițiilor Statutului profesiei de psiholog.
Art. 95.
(1) Adunarea Generală este legal constituită și poate adopta hotărâri în prezența a jumătate plus unul dintre
membrii săi. Hotărârile Adunării Generale se adoptă cu majoritate simplă, prin majoritate simplă înțelegânduse
votul a jumătate plus unul dintre membrii prezenți la ședința respectivă.
(2) Adunarea Generală se întrunește anual în ședință ordinară și se poate întruni în ședință extraordinară ori
de câte ori este nevoie, la solicitarea Consiliului Național sau a majorității simple a membrilor Adunării
Generale.
(3) Convocarea Adunării Generale ordinare se realizează cu cel puțin 30 de zile înainte de data stabilită pentru
desfășurarea ședinței Adunării Generale și cu cel puțin 20 de zile înainte de data stabilită pentru desfășurarea
ședinței Adunării Generale extraordinare.
(4) Dispoziția de convocare va conține atât data convocării ședinței, cât și data reconvocării acesteia pentru
situația în care la prima convocare nu este îndeplinită condiția de cvorum. Data reconvocării nu va putea fi mai
mică de 3 zile și nici mai mare de 10 zile de la data primei convocări. Dispoziția de convocare emisă de către
44
Președintele Colegiului Psihologilor din România se publică pe pagina de internet a Colegiului și poate fi
transmisă membrilor Adunării Generale pe adresa de corespondență electronică comunicată de către aceștia şi
înscrisă în baza de date a Colegiului.
Art. 96.
Adunarea Generală are următoarele atribuții:
a) stabilește liniile directoare privind organizarea și exercitarea profesiei de psiholog pe teritoriul României;
b) adoptă Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului Psihologilor din România, pe baza
proiectului elaborat de către Consiliu Național, precum și modificarea și completarea acestuia, la propunerea
Consiliului Național;
c) adoptă Codul deontologic al profesiei de psiholog, pe baza proiectului elaborat de către Consiliul Național,
precum și modificarea și completarea acestuia, la propunerea Consiliului Național;
d) adoptă Codul de procedură disciplinară, pe baza proiectului elaborat de către Consiliu Național, precum și
modificarea și completarea acestuia, la propunerea Consiliului Național;
e) adoptă Normele de avizare a metodelor și tehnicilor de evaluare și asistență psihologică, pe baza proiectului
elaborat de către Consiliu Național, precum și modificarea și completarea acestora, la propunerea Consiliului
Național;
f) analizează și dezbate Raportul anual de activitate a Consiliului Național și poate formula propuneri
Consiliului Național.
Art. 97.
(1) Consiliul Național este constituit dintr-un număr de minimum 91 și maximum 113 membri ai Colegiului
Psihologilor din România, număr alcătuit din Președintele Colegiului Psihologilor din România, din președinții
filialelor teritoriale ale Colegiului Psihologilor din România aleși în cadrul fiecărei filiale teritoriale, care sunt
membri de drept ai Consiliului Național, precum și din reprezentanți aleși din rândul membrilor Colegiului
Psihologilor din România din cadrul fiecărei filialele teritoriale a Colegiului, potrivit normei de reprezentare
stabilite pentru alegerea membrilor Consiliului Național. Numărul concret al membrilor Consiliului Național se
va determina de către Consiliul Național înaintea fiecărui proces electoral, prin aplicarea algoritmului de calcul
prevăzut la alin . (2) – (6).
(2) Numărul minim de poziții de membru în Consiliul Național este de 91, incluzând și Președintele Colegiului
Psihologilor din România.
(3) Norma de reprezentare pentru determinarea numărului concret de poziții în Consiliul Național se obține prin
împărțirea numărului total de membri ai Colegiului la 90, obținându-se un număr de referință. Norma de
reprezentare pentru Consiliu național este partea întreagă a numărului de referință, cu excepția cazului în care
acest număr de referință nu conduce la obținerea unui număr minim de 90 de poziții de membru în Consiliul
Național, fără a lua în calcul poziția de Președinte al Colegiului Psihologilor din România. În această situație
norma de reprezentare este numărul întreg cel mai apropiat de numărul de referință care conduce la obținerea
unui număr minim de 90 de poziții de membru în Consiliul Național, cu excepția poziției de Președinte al
Colegiului Psihologilor din România.
45
(4) Numărul de poziții de membru în Consiliul Național aferent fiecărei filiale teritoriale se va determina prin
împărțirea numărului de membri ai fiecărei filiale teritoriale la norma de reprezentare. Dacă numărul astfel obținut
este un număr zecimal, acesta se va rotunji la valoarea întreagă cea mai apropiată, în minus sau în plus, potrivit
regulilor matematice de rotunjire.
(5) Numărul de poziții de membru în Consiliul Național aferent fiecărei filiale teritoriale, determinat potrivit alin.
(4), se ocupă în această ordine: o poziție se ocupă de drept de către președintele ales al filialei teritoriale, iar restul
pozițiilor reprezintă poziții eligibile de reprezentant în Consiliul Național pentru filiala teritorială respectivă.
(6) Dacă numărul de poziții de membru în Consiliul Național aferent unei filiale teritoriale este egal cu 1, filiala
respectivă va fi reprezentată în Consiliul Național doar de către președintele filialei teritoriale. Dacă numărul de
poziții de membru în Consiliul Național al unei filiale este 0, filiala respectivă va fi reprezentată în Consiliul
Național doar de către președintele filialei teritoriale, situație în care numărul de membri în Consiliul Național va
fi suplimentat cu această poziție, în limitele stabilite la alin. (1).
(7) Alegerea reprezentanților filialelor teritoriale ale Colegiului Psihologilor din România în Consiliul Național
se face prin vot secret, în cadrul alegerilor derulate la nivelul fiecărei filiale teritoriale a Colegiului, în ordinea
numărului de voturi obținute. Pot candida pentru obținerea unui mandat de reprezentant în Consiliul Național
doar membrii Colegiului Psihologilor din România care dețin gradul profesional de specialist sau principal și
care îndeplinesc condițiile de candidatură stabilite de către Consiliul Național prin regulamentul menționat la
art. 91 din prezenta lege.
(8) Mandatul membrilor Consiliului Național este de 4 ani, iar numărul de mandate consecutive este limitat la
două mandate, indiferent de durata efectivă a acestora.
Art. 98.
(1) Încetarea mandatului de membru al Consiliului Național are loc în una dintre următoarele situații:
a) de drept, ca urmare a decesului;
b) prin demisie;
c) în situația absentării de la 3 ședințe ale Consiliului Național într-un an calendaristic, indiferent de motivul
absentării;
d) ca urmare a transferului membrului Consiliului Național în cadrul altei filiale teritoriale;
e) de drept, ca urmare a pierderii calității de membru al Colegiului Psihologilor din România;
f) de drept, ca urmare a apariției uneia dintre situațiile care atrage suspendarea dreptului de liberă practică,
prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a), b), d), e) și f) din prezenta lege;
g) ca urmare a apariției situației care atrage suspendarea dreptului de liberă practică, prevăzută la art. 18 alin. (1)
lit. c) din prezenta lege;
h) prin revocarea mandatului de reprezentant în Consiliul Național de către Adunarea generală a filialei teritoriale;
46
i) de drept, ca urmare a încetării mandatului de Președinte al filialei teritoriale;
j) de drept, ca urmare a încetării mandatului de Președinte al Colegiului Psihologilor din România.
(2) Constatarea încetării mandatului în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b), c) și d) se realizează prin hotărârea
Consiliului Național.
(3) Încetarea mandatului în situația prevăzută la alin. (1) lit. g) are loc la data rămânerii definitive a hotărârii
Biroului Executiv prevăzută la art. 18 alin. (2) din prezenta lege.
(4) Încetarea suspendării dreptului de liberă practică ulterior încetării mandatului de membru al Consiliului
Național în condițiile alin. (1) lit. f) și g) nu are ca efect redobândirea mandatului încetat.
Art.99.
În situația vacantării poziției de membru al Consiliului Național ca urmare a incidenței unuia dintre cazurile de
încetare a mandatului prevăzute la art. 98 alin. (1) din prezenta lege, poziția respectivă va fi ocupată conform
dispozițiilor Statutului profesiei de psiholog.
Art. 100.
(1) Consiliul Național este legal constituit și poate adopta hotărâri în prezența a jumătate plus unul dintre
membrii săi. Hotărârile Consiliului Național se adoptă cu majoritate simplă, prin majoritate simplă înțelegânduse
votul a jumătate plus unul dintre membrii prezenți la ședința respectivă, cu excepția hotărârilor privind
adoptarea, modificarea, completarea sau abrogarea Statutului profesiei de psiholog care se adoptă cu votul a cel
puțin două treimi dintre membrii prezenți la ședința respectivă.
(2) Consiliul Național se întrunește semestrial în ședință ordinară și se poate întruni în ședință extraordinară
ori de câte ori este nevoie, la solicitarea Biroului Executiv sau a majorității simple a membrilor Consiliului
Național.
(3) Convocarea ședinței ordinare a Consiliului Național se realizează cu cel puțin 30 zile înainte de data stabilită
pentru desfășurarea acesteia și cu cel puțin 20 de zile înainte de data stabilită pentru desfășurarea ședinței
extraordinare a Consiliului Național.
(4) Dispoziția de convocare va conține atât data convocării ședinței, cât și data reconvocării acesteia pentru
situația în care la prima convocare nu este îndeplinită condiția de cvorum. Data reconvocării nu va putea fi mai
mică de 3 zile și nici mai mare de 10 zile de la data primei convocări. Dispoziția de convocare emisă de către
Președintele Colegiului Psihologilor din România se publică pe pagina de internet a Colegiului și poate fi
transmisă membrilor Consiliului Național pe adresa de corespondență electronică comunicată de către aceștia
şi înscrisă în baza de date a Colegiului.
Art. 101.
(1) Consiliul Național are, în principal, următoarele atribuții:
a) adoptă Statutul profesiei de psiholog, pe baza proiectului elaborat de către Biroul Executiv, precum și
modificarea și completarea acestuia, la propunerea Biroului Executiv;
47
b) elaborează proiectul Regulamentului de organizare și funcționare a Colegiului Psihologilor din România,
precum și propunerile de modificare și completare a Regulamentului de organizare și funcționare a Colegiului
Psihologilor din România, pe care le înaintează spre adoptare Adunării Generale;
c) elaborează proiectul Codului deontologic al profesiei de psiholog, precum și propunerile de modificare și
completare a Codului deontologic al profesiei de psiholog, pe care le înaintează spre adoptare Adunării
Generale;
d) elaborează proiectul Codului de procedură disciplinară, precum și propunerile de modificare și completare a
Codului de procedură disciplinară, pe care le înaintează spre adoptare Adunării Generale;
e) elaborează proiectul Normelor de avizare a metodelor și tehnicilor de evaluare și asistență psihologică,
precum și propunerile de modificare și completare a Normelor de avizare a metodelor și tehnicilor de evaluare
și asistență psihologică, pe care le înaintează spre adoptare Adunării Generale;
f) stabilește strategii privind organizarea și exercitarea profesiei de psiholog, concretizate în rezoluții cu
privire la strategiile stabilite;
g) aprobă bugetul de venituri și cheltuieli al Colegiului Psihologilor din România;
h) aprobă execuția bugetară și descărcarea de gestiune a Biroului Executiv pentru exercițiul bugetar anual
anterior;
i) alege și revocă Președintele Colegiului Psihologilor din România și membrii Biroului Executiv;
j) alege și revocă membrii Comisiei de Deontologie, ai Comisiei de Metodologie, precum și membrii comisiilor
de experți constituite ad-hoc;
k) aprobă înființarea și componența grupurilor de lucru aflate în coordonarea Consiliului Național, stabilește
criteriile de eligibilitate și dimensionarea numărului de membri, organizarea și funcționarea acestora, la
propunerea Biroului Executiv;
l) aprobă înființarea comisiilor de experți constituite ad-hoc, la propunerea Biroului Executiv;
m) aprobă standardele de calitate a serviciilor psihologice, precum și a activităților specifice competențelor
generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege, furnizate pe teritoriul României;
n) adoptă și modifică condițiile și metodologia privind autorizarea furnizorilor de formare profesională, privind
avizarea programelor de formare profesională de lungă durată, precum și cele privind avizarea și creditarea
programelor de formare profesională continuă în domeniul psihologiei;
o) adoptă și modifică condițiile și metodologia privind recunoașterea programelor de studii universitare de
master în unul sau mai multe domenii generale de specializare;
p) adoptă Norme privind regimul incompatibilităților și conflictului de interese aplicabile membrilor organelor
de conducere ale Colegiului Psihologilor din România și ale filialelor teritoriale ale Colegiului Psihologilor din
România, a membrilor Comisiei de Deontologie și Comisiei de Metodologie, precum și modificarea și
completarea acestora, la propunerea Biroului Executiv;
q) aprobă înființarea, reorganizarea sau desființarea filialelor teritoriale ale Colegiului Psihologilor din
România;
48
r) aprobă cuantumul cotizației de membru și al taxelor profesionale, precum și modalitatea și termenele de plată
ale acestora;
s) adoptă Regulamentul Intern al Colegiului, statul de funcții, organigrama și grila de salarizare a personalului
angajat al Colegiului Psihologilor din România și al filialelor teritoriale, pe baza proiectelor elaborate de către
Biroul Executiv, precum și modificarea și completarea acestora, la propunerea Biroului Executiv;
t) stabilește indemnizațiile membrilor organelor de conducere ale Colegiului Psihologilor din România și ale
filialelor teritoriale, precum și indemnizațiile pentru membrii Comisiei de Deontologie, Comisiei de
Metodologie, comisiilor de experți constituite ad-hoc și grupurilor de lucru înființate potrivit dispozițiilor
prezentei legi, în raport de bugetul anual aprobat;
u) adoptă Regulamentul de organizare și desfășurare a alegerilor organelor de conducere ale Colegiului
Psihologilor din România și ale filialelor teritoriale ale Colegiului Psihologilor din România, a membrilor
Comisiei de Deontologie și Comisiei de Metodologie, pe baza proiectului elaborat de către Biroul Executiv,
precum și modificarea și completarea acestuia, la propunerea Biroului Executiv;
v) dezbate și aprobă propuneri de modificare a legislației care vizează organizarea și exercitarea profesiei de
psiholog, precum și organizarea și exercitarea competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege;
w) gestionează bunurile Colegiului Psihologilor din România și poate să inițieze și să subvenționeze acțiuni
interesând profesia de psiholog, acțiuni de întrajutorare sau de sponsorizare;
x) adoptă, cu caracter de recomandare, tabloul onorariilor minimale pentru serviciile prestate potrivit legii
de către psihologii cu drept de liberă practică și deținătorii de competențe generale prevăzute la art. 54 din
prezenta lege;
y) exercită controlul profesional al activităților profesionale ale membrilor Colegiului Psihologilor din
România, în condițiile prezentei legi;
z) are puterea de a adopta, prin Statutul profesiei de psiholog, condiții suplimentare pentru dobândirea sau
exercitarea dreptului de liberă practică în specialitățile profesionale, precum și pentru dobândirea sau
exercitarea dreptului de liberă practică în competențele generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege;
aa) aduce la îndeplinire obligațiile stabilite în sarcina Colegiului Psihologilor din România prin alte acte
normative;
bb) alte atribuții stabilite potrivit prezentei legi în sarcina Consiliului Național.
Art. 102.
(1) Consiliul Național este forul competent pentru exercitarea controlului profesional al activităților
profesionale ale membrilor Colegiului Psihologilor din România.
(2) Controlul profesional se exercită, din oficiu sau în baza unei sesizări scrise, potrivit metodologiei
activității de control profesional adoptată de către Consiliul Național.
(3) Obiectul controlului profesional privește modul de exercitare a activităților specifice profesiei de
psiholog și a serviciilor psihologice, precum și modul de exercitare a activităților profesionale specifice
competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege, iar întinderea și limitele controlului se stabilesc
prin hotărâre a Consiliului Național pentru fiecare caz în parte.
49
(4) Urmare a exercitării activității de control profesional, Consiliul Național poate formula recomandări
privind modul de exercitare a activităților specifice profesiei de psiholog și a serviciilor psihologice, precum
și privind modul de exercitare a activităților profesionale specifice competențelor generale prevăzute la art.
54 din prezenta lege, poate sesiza Comisia de deontologie cu privire la săvârșirea unor posibile abateri
disciplinare sau poate sesiza alte organe de conducere ale Colegiului Psihologilor din România în vederea
adoptării măsurilor legale care se impun.
Art. 103.
(1) În cadrul Colegiului Psihologilor din România, în funcție de nevoile corpului profesional, se pot înființa
și pot funcționa comisii de experți constituite ad-hoc și grupuri de lucru cu caracter temporar, aflate în
coordonarea Consiliului Național, cu rol consultativ, pentru sprijinirea activității organelor de conducere ale
Colegiului Psihologilor din România.
(2) Modalitatea de constituire, numărul de membri, modalitatea de alegere și revocare a membrilor comisiilor
de experți constituite ad-hoc, modalitatea de desemnare a membrilor grupurilor de lucru cu caracter temporar
aflate în coordonarea Consiliului Național, organizarea și funcționarea comisiilor de experți constituie adhoc
și grupurilor de lucru cu caracter temporar aflate în coordonarea Consiliului Național, precum și
atribuțiile, drepturile, obligațiile și modalitatea de indemnizare a membrilor acestora se stabilesc de către
Consiliul Național, la propunerea Biroului Executiv.
(3) Alegerea membrilor comisiilor de experți constituite ad-hoc se realizează numai prin vot secret și se
desfășoară cu îndeplinirea condițiilor prevăzute în prezenta lege, precum și potrivit procedurii și cu îndeplinirea
condițiilor prevăzute în Statutul profesiei de psiholog.
Art. 104.
(1) În cadrul Colegiului Psihologilor din România, în coordonarea Consiliului Național, funcționează
următoarele comisii permanente: Comisia de Deontologie și Comisia de Metodologie.
(2) Alegerea membrilor Comisiei de Deontologie și ai Comisiei de Metodologie se realizează prin vot secret,
în cadrul alegerilor derulate la nivelul Consiliului Național, în ordinea numărului de voturi obținute. Pot candida
pentru obținerea unui mandat de membru în cadrul acestor comisii doar membrii Colegiului Psihologilor din
România care dețin gradul profesional de specialist sau principal și care îndeplinesc condițiile de candidatură
stabilite de către Consiliul Național prin regulamentul menționat la art. 91 din prezenta lege.
(3) Mandatul membrilor Comisiei de Deontologie și ai Comisiei de Metodologie este de 4 ani, iar numărul de
mandate consecutive este limitat la două mandate, indiferent de durata efectivă a acestora.
(4) Activitatea fiecărei comisii permanente este coordonată de către un președinte, ales cu majoritatea voturilor
membrilor săi, în cadrul primei ședințe a comisiei.
Art. 105.
(1) Încetarea mandatului de membru al Comisiei de Deontologie, precum și încetarea mandatului de membru al
Comisiei de Metodologie, are loc în una dintre următoarele situații:
a) de drept, ca urmare a decesului;
50
b) prin demisie;
c) în situația absentării de la 4 ședințe ale Comisiei de Deontologie, respectiv în situația absentării de la 4 ședințe
ale Comisiei de Metodologie într-un an calendaristic, indiferent de motivul absentării;
d) de drept, ca urmare a pierderii calității de membru al Colegiului Psihologilor din România;
e) de drept, ca urmare a apariției uneia dintre situațiile care atrage suspendarea dreptului de liberă practică,
prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a), b), d), e) și f) din prezenta lege;
f) ca urmare a apariției situației care atrage suspendarea dreptului de liberă practică, prevăzută la art. 18 alin. (1)
lit. c) din prezenta lege;
g) prin revocare de către Consiliul Național.
(2) Constatarea încetării mandatului în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) se realizează prin hotărârea
Comisiei de Deontologie, respectiv prin hotărârea Comisiei de Metodologie.
(3) Încetarea mandatului în situația prevăzută la alin. (1) lit. f) are loc la data rămânerii definitive a hotărârii
Biroului Executiv prevăzută la art. 18 alin. (2) din prezenta lege.
(4) Încetarea suspendării dreptului de liberă practică ulterior încetării mandatului de membru al Comisiei de
Deontologie, respectiv de membru al Comisiei de Metodologie în condițiile alin. (1) lit. e) și f) nu are ca efect
redobândirea mandatului încetat.
Art.106.
În situația vacantării poziției de membru al Comisiei de Deontologie, respectiv de membru al Comisiei de
Metodologie ca urmare a incidenței unuia dintre cazurile de încetare a mandatului prevăzute la art. 105 alin. (1)
din prezenta lege, poziția respectivă va fi ocupată conform dispozițiilor Statutului profesiei de psiholog.
Art. 107.
(1) Comisia de Deontologie urmărește respectarea Codului deontologic al profesiei de psiholog, analizează
sesizările cu privire la săvârșirea unor posibile abateri disciplinare, judecă abaterile disciplinare și aplică
sancțiunile disciplinare prevăzute de prezenta lege, aflate în competența sa, conform procedurii prevăzute de
Codul de procedură disciplinară.
(2) Membrii Comisiei de Deontologie vor participa, în calitate de invitați, atât la ședințele Consiliului Național
care au pe ordinea de zi elaborarea proiectelor Codului deontologic al profesiei de psiholog și Codului de
procedură disciplinară sau elaborarea propunerilor de modificare sau completare a acestora, cât și la ședințele
Adunării Generale care au pe ordinea de zi aprobarea acestora.
(3) Comisia de Deontologie poate înainta Consiliului Național propuneri de modificare și completare a Codului
deontologic al profesiei de psiholog și a Codului de procedură disciplinară.
Art.108.
51
(1) Comisia de Metodologie desfășoară activități specifice necesare pentru operațiunile de autorizare a
furnizorilor de formare profesională, de recunoaștere, în cadrul unuia sau mai multor domenii generale de
specializare, a programelor de studii universitare de master, de avizare a programelor de formare profesională
de lungă durată în domeniul psihologiei, de avizare și creditare a programelor de formare profesională continuă,
precum și de avizare a metodelor și tehnicilor de evaluare și asistență psihologică.
(2) Membrii Comisiei de Metodologie vor participa, în calitate de invitați, atât la ședințele Consiliului Național
care au pe ordinea de zi elaborarea proiectului Normelor de avizare a metodelor și tehnicilor de evaluare și
asistență psihologică sau elaborarea propunerilor de modificare sau completare a acestora, cât și și la ședințele
Adunării Generale care au pe ordinea de zi aprobarea acestora.
(3) Comisia de Metodologie poate înainta Consiliului Național propuneri de modificare și completare a Normelor
de avizare a metodelor și tehnicilor de evaluare și asistență psihologică.
(4) Comisia de Metodologie propune Biroului Executiv eliberarea avizului metodologic pentru metodele și
tehnicile de evaluare și asistență psihologică și modurile de utilizare a acestora.
Art.109.
Numărul de membri, organizarea și funcționarea comisiilor permanente prevăzute la art. 104 alin. (1) din
prezenta lege, precum și atribuțiile, drepturile, obligațiile și modalitatea de indemnizare a membrilor acestora
se stabilesc de către Consiliul Național, la propunerea Biroului Executiv.
Art.110.
Membrii comisiilor permanente, membrii comisiilor de experți constituite ad-hoc și membrii grupurilor de lucru
cu caracter temporar pot participa, în calitate de invitați, la ședințele Adunării Generale, ale Consiliului Național
și ale Biroului Executiv, fără drept de vot.
Art.111.
(1) Biroul Executiv este format din nouă membri, având următoarele funcții:
a) Președintele, care este și Președintele Colegiului Psihologilor din România;
b) prim-vicepreședintele;
c) doi vicepreședinți;
d) secretarul general;
e) patru membri.
(2) Alegerea membrilor Biroului Executiv pentru fiecare din funcțiile prevăzute la alin. (1) se realizează de către
Consiliul Național dintre membrii Adunării Generale. Mandatul membrilor Biroului Executiv este de 4 ani, iar
numărul de mandate consecutive este limitat la două mandate, indiferent de durata efectivă a acestora.
(3) Alegerea membrilor Biroului Executiv se realizează prin vot secret, în cadrul alegerilor derulate la nivelul
Consiliului Național, în ordinea numărului de voturi obținute. Pot candida pentru obținerea unui mandat de
membru în cadrul Biroului Executiv doar membrii Adunării Generale care dețin gradul profesional de specialist
52
sau principal și care îndeplinesc condițiile de candidatură stabilite de către Consiliul Național prin regulamentul
menționat la art. 91 din prezenta lege.
(4) Biroul Executiv va stabili prin hotărâre atribuțiile concrete ale membrilor săi, alături de cele stabilite prin
prezenta lege.
(5) Președintele Biroului Executiv este și Președintele Colegiului Psihologilor din România.
(6) Biroul Executiv este legal constituit și poate adopta hotărâri în prezența a jumătate plus unul dintre membrii
săi. Hotărârile Biroului Executiv se adoptă cu majoritate simplă, prin majoritate simplă înțelegându-se votul a
jumătate plus unul dintre membrii prezenți la ședința respectivă.
(7) Modalitatea de organizare și desfășurare a ședințelor Biroului Executiv, precum și drepturile, obligațiile
și modalitatea de indemnizare a membrilor Biroului Executiv se stabilesc de către Consiliul Național.
(8) Membrii Biroului Executiv vor participa, în calitate de invitați permanenți, la ședințele Adunării Generale
și ale Consiliului Național.
Art. 112.
(1) Încetarea mandatului de membru al Biroului Executiv are loc în una dintre următoarele situații:
a) de drept, ca urmare a decesului;
b) prin demisie;
c) în situația absentării de la 5 ședințe ale Biroului Executiv într-un an calendaristic, indiferent de motivul
absentării;
d) de drept, ca urmare a pierderii calității de membru al Colegiului Psihologilor din România;
e) de drept, ca urmare a apariției uneia dintre situațiile care atrage suspendarea dreptului de liberă practică,
prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a), b), d), e) și f) din prezenta lege;
f) ca urmare a apariției situației care atrage suspendarea dreptului de liberă practică, prevăzută la art. 18 alin. (1)
lit. c) din prezenta lege;
g) prin revocare de către Consiliul Național;
h) de drept, ca urmare a încetării mandatului de Președinte al Colegiului Psihologilor din România.
(2) Constatarea încetării mandatului în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) se realizează prin hotărârea
Biroului Executiv.
(3) Încetarea mandatului în situația prevăzută la alin. (1) lit. f) are loc la data rămânerii definitive a hotărârii
Biroului Executiv prevăzută la art. 18 alin. (2) din prezenta lege.
53
(4) Încetarea suspendării dreptului de liberă practică ulterior încetării mandatului de membru al Biroului Executiv
în condițiile alin. (1) lit. e) și f) nu are ca efect redobândirea mandatului încetat.
Art. 113.
În situația vacantării poziției de membru al Biroului Executiv ca urmare a incidenței unuia dintre cazurile de
încetare a mandatului prevăzute la art. 112 alin. (1) din prezenta lege, poziția respectivă va fi ocupată conform
dispozițiilor Statutului profesiei de psiholog.
Art. 114.
(1) În cadrul Colegiului Psihologilor din România, în funcție de nevoile corpului profesional, se pot înființa
și pot funcționa, în coordonarea Biroului Executiv, grupuri de lucru cu caracter temporar, cu rol consultativ,
pentru sprijinirea activității Biroului Executiv.
(2) Modalitatea de constituire, modalitatea de desemnare a membrilor grupurilor de lucru cu caracter
temporar, organizarea și funcționarea acestora precum și atribuțiile, drepturile, obligațiile și modalitatea de
indemnizare a membrilor acestora se stabilesc de către Biroul Executiv.
Art. 115.
(1) În subordinea Biroului Executiv funcționează Secretariatul general al Colegiului Psihologilor din România,
condus de către Secretarul general al Biroului Executiv.
(2) Personalul din cadrul Secretariatului general este personal contractual, încadrat în muncă în conformitate
cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Organizarea, funcționarea și atribuțiile Secretariatului general sunt stabilite prin Regulamentul Intern al
Colegiului Psihologilor din România.
Art. 116.
(1) Biroul Executiv conduce activitatea Colegiului Psihologilor din România și are următoarele atribuții:
a) asigură funcționarea curentă a Colegiului Psihologilor din România;
b) eliberează atestatul de liberă practică, cu respectarea actelor normative în vigoare;
c) realizează înregistrarea, avizarea, autorizarea formelor și modalităților de exercitare a profesiei de psiholog,
precum și a formelor și modalităților de exercitare a competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege
și hotărăște suspendarea activității și radierea acestora;
d) asigură execuția bugetului Colegiului Psihologilor din România;
e) aprobă angajarea și eliberarea din funcție a personalului Secretariatului general al Colegiului Psihologilor din
România;
f) întocmește raportul anual de gestiune și activitate, care cuprinde inclusiv raportul individual de activitate a
fiecărui membru al Biroului Executiv, pe care îl supune spre aprobare Consiliului Național;
g) aprobă contractele, convențiile, protocoalele și orice alte acte juridice ce urmează a fi încheiate în numele
și pe seama Colegiului Psihologilor din România;
54
h) acceptă donațiile, legatele și sponsorizările făcute către Colegiul Psihologilor din România;
i) colaborează cu comisiile permanente, precum și cu comisiile de experți constituite ad-hoc și grupurile de
lucru cu caracter temporar prevăzute la art. 103 din prezenta lege și asigură relațiile funcționale dintre acestea
și Consiliul Național;
j) elaborează și supune spre aprobare Consiliului Național proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al
Colegiului Psihologilor din România;
k) informează periodic Consiliul Național cu privire la hotărârile Biroului Executiv adoptate între ședințele
Consiliului Național;
l) propune spre aprobare Consiliului Național cuantumul indemnizațiilor membrilor organelor de conducere
ale Colegiului Psihologilor din România și ale filialelor teritoriale, precum și indemnizațiile pentru membrii
Comisiei de Deontologie, Comisiei de Metodologie, comisiilor de experți constituite ad-hoc și grupurilor de
lucru înființate potrivit dispozițiilor prezentei legi;
m) elaborează proiectul Statutului profesiei de psiholog, precum și propunerile de modificare și completare a
Statutului profesiei de psiholog, pe care le înaintează spre adoptare Consiliului Național;
n) hotărăște înființarea și componența grupurilor de lucru aflate în coordonarea Biroului Executiv, stabilește
criteriile de eligibilitate și dimensionarea numărului de membri, organizarea și funcționarea grupurilor de lucru
aflate în coordonarea Biroului Executiv;
o) propune Consiliului Național înființarea și componența grupurilor de lucru aflate în coordonarea
Consiliului Național;
p) propune Consiliului Național înființarea comisiilor de experți constituite ad-hoc;
q) elaborează proiectele Regulamentului Intern al Colegiului, statului de funcții, organigramei și grilei de
salarizare a personalului angajat al Colegiului Psihologilor din România și al filialelor teritoriale, precum și
propunerile de modificare sau completare a acestora, pe care le înaintează spre adoptare Consiliului Național;
r) elaborează proiectul Regulamentului de organizare și desfășurare a alegerilor organelor de conducere ale
Colegiului Psihologilor din România și ale filialelor teritoriale ale Colegiului Psihologilor din România, a
membrilor Comisiei de Deontologie și Comisiei de Metodologie, precum și propunerile de modificare și
completare a Regulamentului de organizare și desfășurare a alegerilor organelor de conducere ale Colegiului
Psihologilor din România și ale filialelor teritoriale ale Colegiului Psihologilor din România, a membrilor
Comisiei de Deontologie și Comisiei de Metodologie, pe care le înaintează spre adoptare Consiliului Național;
s) elaborează proiectul Normelor privind regimul incompatibilităților și conflictului de interese aplicabile
membrilor organelor de conducere ale Colegiului Psihologilor din România și ale filialelor teritoriale ale
Colegiului Psihologilor din România, a membrilor Comisiei de Deontologie și Comisiei de Metodologie,
precum și propunerile de modificare și completare a Normelor privind regimul incompatibilităților și
conflictului de interese aplicabile membrilor organelor de conducere ale Colegiului Psihologilor din România
și ale filialelor teritoriale ale Colegiului Psihologilor din România, a membrilor Comisiei de Deontologie și
Comisiei de Metodologie, pe care le înaintează spre adoptare Consiliului Național;
t) efectuează operațiunile de autorizare a furnizorilor de formare profesională, operațiunile de recunoaștere, în
cadrul unuia sau mai multor domenii generale de specializare, a programelor de studii universitare de master și
a programelor de studii postuniversitare, operațiunile de avizare a programelor de formare profesională de lungă
durată, operațiunile de avizare și creditare a programelor de formare profesională continuă, precum și
55
operațiunile de avizare a metodelor și tehnicilor de evaluare și asistență psihologică, în conformitate cu hotărârile
adoptate de către Consiliul Național;
u) eliberează toate actele și avizele necesare exercitării profesiei de psiholog și exercitării activităților
profesionale specifice competențelor generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege;
v) înregistrează, prin intermediul Secretariatului general al Colegiului, propunerile de documente primite din
partea membrilor organelor de conducere ale Colegiului Psihologilor din România și ale filialelor teritoriale,
Comisiei de Deontologie, Comisiei de Metodologie, comisiilor de experți constituite ad-hoc și grupurilor de
lucru înființate potrivit dispozițiilor prezentei legi, propuneri care urmează a fi supuse aprobării în organele de
conducere ale Colegiului Psihologilor din România;
w) elaborează și înaintează spre dezbaterea și aprobarea Consiliului Național propuneri de modificare a
legislației care vizează organizarea și exercitarea profesiei de psiholog și prestarea serviciilor psihologice,
precum și organizarea și exercitarea activităților profesionale specifice competențelor generale prevăzute la art.
54 din prezenta lege;
x) asigură condițiile corespunzătoare de desfășurare a activității organelor de conducere, comisiilor
permanente, comisiilor de experți constituite ad-hoc și grupurilor de lucru aflate în coordonarea Consiliului
Național și în propria coordonare;
y) întocmește, gestionează, actualizează și asigură publicitatea Registrului național al psihologilor cu drept
de liberă practică și al deținătorilor de competențe generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege și a celorlalte
registre profesionale, prin publicarea acestora pe pagina de internet a Colegiului;
z) sesizează organele competente cu privire la situațiile de exercitare fără drept a profesiei de psiholog sau a
uneia dintre competențele generale prevăzute la art. 54 din prezenta lege;
aa) propune Consiliului Național spre aprobare cuantumul cotizației de membru și al taxelor profesionale,
precum și modalitatea și termenul de plată a acestora;
bb) înaintează Consiliului Național propuneri privind criteriile de eligibilitate și dimensionarea numărului de
membri pentru comisiile de experți constituite ad-hoc și pentru grupurile de lucru cu caracter temporar aflate
în coordonarea Consiliului Național, în condițiile prezentei legi;
cc) îndeplinește toate formalitățile necesare pentru constituirea comisiilor de experți constituite ad-hoc și a
grupurilor de lucru cu caracter temporar;
dd) îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin Statutul profesiei de psiholog, Regulamentul de organizare și
funcționare al Colegiului Psihologilor din România sau stabilite prin hotărâri ale Consiliului Național;
ee) alte atribuții stabilite potrivit prezentei legi în sarcina Biroului Executiv.
(2) Biroul Executiv se întrunește săptămânal sau ori de câte ori este nevoie.
(3) Biroul Executiv poate mandata membri ai Colegiului Psihologilor din România sau alte persoane pentru a
reprezenta interesele Colegiului Psihologilor din România în relațiile cu terții.
Art. 117.
(1) Președintele Colegiului Psihologilor din România este și Președintele Biroului Executiv și al Consiliului
Național.
56
(2) Președintele Colegiului Psihologilor din România are următoarele atribuții principale:
a) reprezintă Colegiul în relațiile cu persoanele fizice și juridice din țară și din străinătate;
b) cu aprobarea prealabilă a Biroului Executiv, încheie contracte, convenții, protocoale și orice alte acte
juridice în numele și pe seama Colegiului Psihologilor din România;
c) cu aprobarea prealabilă a Biroului Executiv, angajează și eliberează din funcție personalul Secretariatului
general al Colegiului Psihologilor din România;
d) convoacă și conduce ședințele Adunării Generale, Consiliului Național și Biroului Executiv;
e) aduce la îndeplinire hotărârile Adunării Generale, Consiliului Național și Biroului Executiv;
f) urmărește încasarea veniturilor, ordonanțează cheltuielile și coordonează activitatea financiară a Colegiului
Psihologilor din România conform bugetului aprobat de către Consiliul Național;
g) semnează actele Adunării Generale, ale Consiliului Național și ale Biroului Executiv;
h) pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, Președintele Colegiului Psihologilor din România poate emite
dispoziții;
i) supraveghează relațiile dintre organele de conducere ale Colegiului Psihologilor din România și organele
de conducere ale filialelor teritoriale ale Colegiului Psihologilor din România, precum și relațiile dintre
acestea și comisiile permanente, comisiile de experți constituite ad -hoc și grupurile de lucru;
j) veghează la asigurarea de către angajatori a condițiilor corespunzătoare de desfășurare a activității
membrilor Colegiului Psihologilor din România, angajați cu contract individual de muncă, potrivit
reglementărilor specifice;
k) îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin Statutul profesiei de psiholog, prin Regulamentul de organizare
și funcționare al Colegiului Psihologilor din România sau prin hotărâri ale Consiliului Național sau ale Biroului
Executiv;
l) alte atribuții stabilite potrivit prezentei legi în sarcina Președintelui Colegiului Psihologilor din România.
Art. 118.
(1) Înlocuitorul Președintelui Colegiului Psihologilor din România este prim-vicepreședintele Biroului Executiv
sau unul dintre cei doi vicepreședinți ai Biroului Executiv, desemnat prin hotărâre a Biroului Executiv.
(2) În situația neîndeplinirii în termenul legal sau în termenele stabilite de către organele de conducere ale
Colegiului Psihologilor din România a atribuțiilor Președintelui Colegiului Psihologilor din România, constatată
de Biroul Executiv, acesta îl poate suspenda din funcție pe Președintele Colegiului Psihologilor din România,
desemnând prin vot secret înlocuitorul acestuia.
(3) Înlocuitorul desemnat convoacă, în termen de maximum 5 zile de la desemnare, ședința extraordinară a
Consiliului Național, având pe ordinea de zi revocarea Președintelui Colegiului Psihologilor din România.
(4) În situația în care Biroul Executiv constată prin hotărâre neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă de către
unul dintre membrii săi a atribuțiilor ce îi revin acestuia, Președintele Biroului Executiv convoacă, în termen de
maximum 5 zile de la data hotărârii Biroului Executiv, ședința extraordinară a Consiliului Național având pe
57
ordinea de zi revocarea membrului respectiv. Dispozițiile acestui alineat nu se aplică Președintelui Colegiului
Psihologilor din România.
(5) În situația revocării din funcție a Președintelui Colegiului Psihologilor din România sau a unui membru al
Biroului Executiv, Consiliul Național va stabili prin hotărârea de revocare și data alegerilor pentru ocuparea
funcției vacante, care nu poate depăși 45 de zile calendaristice de la data adoptării hotărârii de revocare.
Dispozițiile art. 111 alin. (2) și (3) rămân aplicabile.
Art. 119.
(1) Încetarea mandatului de Președinte al Colegiului Psihologilor din România are loc în una dintre următoarele
situații:
a) de drept, ca urmare a decesului;
b) prin demisie;
c) în situația absentării de la 2 ședințe ale Adunării Generale într-un an calendaristic, indiferent de motivul
absentării ori în situația absentării de la 3 ședințe ale Consiliului Național într-un an calendaristic, indiferent de
motivul absentării ori în situația absentării de la 5 ședințe ale Biroului Executiv într-un an calendaristic, indiferent
de motivul absentării;
d) de drept, ca urmare a pierderii calității de membru al Colegiului Psihologilor din România;
e) de drept, ca urmare a apariției uneia dintre situațiile care atrage suspendarea dreptului de liberă practică,
prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a), b), d), e) și f) din prezenta lege;
f) ca urmare a apariției situației care atrage suspendarea dreptului de liberă practică, prevăzută la art. 18 alin. (1)
lit. c) din prezenta lege;
g) prin revocare de către Consiliul Național;
h) de drept, ca urmare a încetării mandatului de membru al Adunării Generale.
(2) Constatarea încetării mandatului în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) se realizează prin hotărârea Biroului
Executiv, iar constatarea încetării mandatului în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. c) se realizează prin hotărârea
Adunării Generale ori a Consiliului Național ori a Biroului Executiv, după caz.
(3) Încetarea mandatului în situația prevăzută la alin. (1) lit. f) are loc la data rămânerii definitive a hotărârii
Biroului Executiv prevăzute la art. 18 alin. (2) din prezenta lege.
(4) Încetarea suspendării dreptului de liberă practică ulterior încetării mandatului de Președinte al Colegiului
Psihologilor din România în condițiile alin. (1) lit. e) și f) nu are ca efect redobândirea mandatului încetat.
Art. 120.
58
În situația vacantării poziției de Președinte al Colegiului Psihologilor din România ca urmare a incidenței unuia
dintre cazurile de încetare a mandatului prevăzute la art. 119 alin. (1) din prezenta lege, poziția respectivă va fi
ocupată conform dispozițiilor Statutului profesiei de psiholog.
Art. 121.
Secretarul general al Biroului Executiv are următoarele atribuții:
a) coordonează activitatea Secretariatului general al Colegiului Psihologilor din România;
b) organizează evidențele și registrele Colegiului Psihologilor din România și răspunde de păstrarea și
actualizarea acestora;
c) coordonează demersurile de organizare logistică a ședințelor organelor de conducere ale Colegiului
Psihologilor din România, a celor ale Comisiei de Deontologie și ale Comisiei de Metodologie, precum și cele
ale comisiilor de experți constituite ad-hoc și a grupurilor de lucru cu caracter temporar și ține evidența
proceselor verbale ale ședințelor acestora;
d) ține evidența și arhivează hotărârile adoptate de către organele de conducere ale Colegiului Psihologilor din
România;
e) la încetarea mandatului, predă noului Secretar General toate documentele întocmite sau aflate în evidența și
responsabilitatea sa, cu întocmirea unui proces verbal de predare – primire în care vor fi consemnate documentele
predate;
f) alte atribuții stabilite de către Biroul Executiv.
Secțiunea a 4-a
Filialele teritoriale ale Colegiului Psihologilor din România
Art. 122.
(1) La nivelul fiecărui județ și la nivelul Municipiului București, prin hotărâre a Consiliului Național se pot
înființa, organiza și funcționa filiale teritoriale, fără personalitate juridică.
(2) O filială se poate înființa dacă în județul respectiv își au domiciliul sau locul exercitării profesiei un număr de
cel puțin 200 de membri ai Colegiului Psihologilor din România.
(3) Pentru județele în care numărul membrilor Colegiului Psihologilor din România care își au domiciliul sau
locul exercitării profesiei în județul respectiv este mai mic de 200, Consiliul Național poate hotărî înființarea unei
filiale teritoriale care să acopere două sau mai multe județe limitrofe ori poate hotărî afilierea membrilor care își
au domiciliul sau locul exercitării profesiei în județul respectiv la o altă filială limitrofă deja înființată.
(4) Fiecare membru al Colegiului Psihologilor din România este obligat să se înregistreze ori la filiala teritorială
din județul unde are domiciliul ori la filiala teritorială unde își are locul exercitării profesiei. Un membru al
Colegiului Psihologilor din România nu poate fi membru decât al unei singure filiale teritoriale.
(5) În situația în care numărul membrilor unei filiale teritoriale scade sub numărul de 150 de membri,
Consiliul Național poate hotărî încetarea activității filialei și desființarea acesteia sau continuarea activității
59
filialei teritoriale, stabilind totodată și măsurile organizatorice necesare continuării activității. În cazul
desființării unei filiale teritoriale, mandatele organelor de conducere ale acesteia încetează de drept de la
data hotărârii Consiliului Național privind desființarea. Încetarea mandatului Președintelui filialei teritoriale
nu atrage pierderea calității de membru al Consiliului Național, persoana aflată în această situație continuând
mandatul de membru în Consiliul Național, însă nu în calitate de Președinte de filială teritorială, ci în calitate
de reprezentant al filialei teritoriale al cărui membru devine în urma desființării filialei teritoriale unde acesta
deținea anterior mandatul de președinte.
(6) În cazul în care două sau mai multe filiale teritoriale limitrofe ajung în situația ca numărul de membri al
fiecăreia dintre acestea să scadă sub numărul de 150 de membri, la propunerea Adunărilor generale ale
filialelor aflate în această situație, Consiliul Național poate hotărî fuziunea acestora. Procedura de fuziune,
măsurile organizatorice necesare pentru implementarea acesteia, precum și organizarea și funcționarea
filialei astfel constituite se stabilesc prin hotărârea Consiliului Național.
Art. 123.
Filialele teritoriale vor fi individualizate prin denumire astfel: sintagma filiala teritorială, urmată de denumirea
județului și de sintagma a Colegiului Psihologilor din România.
Art. 124.
Organele de conducere ale filialei teritoriale sunt:
a) Adunarea generală a filialei teritoriale;
b) Comitetul filialei teritoriale;
c) Președintele filialei teritoriale.
Art. 125.
(1) Adunarea generală a filialei teritoriale reprezintă forul de dezbatere al membrilor activi ai Colegiului
Psihologilor din România care au domiciliul sau locul exercitării profesiei în aria teritorială de competență
arondată filialei teritoriale respective.
(2) Adunarea generală a filialei teritoriale are următoarele atribuții:
a) analizează și dezbate raportul anual de activitate a Comitetului filialei teritoriale și poate formula propuneri
Comitetului filialei;
b) alege și revocă Președintele filialei teritoriale și membrii Comitetului filialei teritoriale;
c) alege reprezentanții filialei teritoriale în cadrul Adunării Generale și Consiliului Național ale Colegiului
Psihologilor din România;
d) dezbate problemele specifice ale practicii profesionale curente din aria teritorială a filialei.
(3) Adunarea generală a filialei teritoriale se întrunește anual în ședință ordinară și se poate întruni în ședință
extraordinară ori de câte ori este nevoie, la solicitarea Comitetului filialei teritoriale. Adunarea generală a
60
filialei teritoriale adoptă hotărâri cu majoritate simplă, prin majoritate simplă înțelegându-se votul a jumătate
plus unul dintre membrii prezenți la ședința respectivă.
(4) Convocarea Adunării generale ordinare a filialei teritoriale se face cu cel puțin 30 zile înainte de data stabilită
pentru desfășurarea ședinței Adunării generale a filialei teritoriale și cu cel puțin 20 de zile înainte de data
stabilită pentru desfășurarea ședinței Adunării generale extraordinare a filialei teritoriale.
(5) Dispoziția de convocare va conține data convocării ședinței și se publică pe pagina de internet a Colegiului
și poate fi transmisă membrilor Adunării generale a filialei teritoriale pe adresa de corespondență electronică
comunicată de către aceștia şi înscrisă în baza de date a Colegiului.
(6) Convocarea Adunării generale a filialei teritoriale se face de către Președintele filialei teritoriale. În cazul
în care, urmare a solicitării Comitetului filialei teritoriale, Președintele filialei teritoriale refuză expres sau
tacit să convoace Adunarea generală, convocarea se va realiza de către un membru al Comitetului filialei
desemnat prin votul majorității simple a membrilor Comitetului filialei teritoriale.
(7) Convocarea Adunării generale a filialei teritoriale se poate realiza și de către Biroul Executiv al Colegiului
Psihologilor din România în cazurile expres prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare a
Colegiului Psihologilor din România.
Art. 126.
(1) Comitetul filialei teritoriale este constituit dintr-un număr impar de membri raportat la numărul de membri
ai filialei, stabilit prin hotărâre a Consiliului Național. Președintele filialei teritoriale este membru de drept al
comitetului filialei teritoriale. Structura organizatorică și modul de funcționare ale Comitetului filialei
teritoriale sunt stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului Psihologilor din România.
(2) Alegerea membrilor Comitetului filialei teritoriale, cu excepția Președintelui filialei teritoriale, se realizează
de către Adunarea generală a filialei teritoriale dintre membrii activi ai Colegiului Psihologilor din România
aflați în evidența filialei teritoriale respective, potrivit procedurii prevăzute în regulamentul menționat la art.
91 din prezenta lege.
(3) Alegerea membrilor Comitetului filialei teritoriale se realizează de către Adunarea generală a filialei
teritoriale prin vot secret.
(4) Pot candida pentru obținerea unui mandat de membru în Comitetul filialei teritoriale doar membrii activi ai
Colegiului Psihologilor din România aflați în evidența filialei teritoriale respective care dețin gradul
profesional de specialist sau principal și care îndeplinesc condițiile de candidatură stabilite de către Consiliul
Național prin regulamentul menționat la art. 91 din prezenta lege.
(5) Mandatul membrilor Comitetului filialei teritoriale este de 4 ani, iar numărul de mandate consecutive este
limitat la două mandate, indiferent de durata efectivă a acestora.
Art. 127.
(1) Comitetul filialei teritoriale este legal constituit și poate adopta hotărâri în prezența a jumătate plus unul
dintre membrii săi. Hotărârile Comitetul filialei teritoriale se adoptă cu majoritate simplă, prin majoritate simplă
înțelegându-se votul a jumătate plus unul dintre membrii prezenți la ședința respectivă.
61
(2) Comitetul filialei teritoriale se întrunește trimestrial în ședință ordinară și se poate întruni în ședință
extraordinară ori de câte ori este necesar, la solicitarea majorității simple a membrilor săi.
(3) Convocarea ședinței ordinare a Comitetului filialei teritoriale se face cu cel puțin 10 zile înainte de data
stabilită pentru desfășurarea acesteia și cu cel puțin 5 de zile înainte de data stabilită pentru desfășurarea
ședinței extraordinare a Comitetului filialei teritoriale. Dispoziția de convocare va conține atât data
convocării ședinței, cât și data reconvocării acesteia pentru situația în care la prima convocare nu este
îndeplinită condiția de cvorum. Data reconvocării nu va putea fi mai mică de 2 zile și nici mai mare de 4 zile
de la data primei convocări. Dispoziția de convocare se publică pe pagina de internet a Colegiului
Psihologilor din România și se poate transmite membrilor Comitetului filialei teritoriale pe adresa de
corespondență electronică comunicată de către aceștia şi înscrisă în baza de date a Colegiului.
(4) Ședințele Comitetului filialei teritoriale sunt conduse de către Președintele filialei teritoriale.
Art. 128.
Comitetul filialei teritoriale are următoarele atribuții:
a) propune Adunării generale a filialei teritoriale strategiile și proiectele de organizare și de dezvoltare ale filialei
teritoriale;
b) asigură conducerea curentă a activității filialei teritoriale;
c) propune Consiliului Național necesarul de personal pentru funcționarea corespunzătoare a filialei teritoriale;
d) aduce la îndeplinire hotărârile organelor de conducere ale Colegiului Psihologilor din România;
e) poate organiza întâlniri, simpozioane, dezbateri în interes profesional la nivelul filialei teritoriale, inclusiv în
colaborare cu alte entități cu atribuții în formarea profesională a psihologilor;
f) poate colabora cu comitetele altor filiale teritoriale în vederea organizării împreună a unor proiecte profesionale
de interes comun, în condițiile asigurării sustenabilității respectivelor proiecte;
g) întocmește raportul anual de activitate a Comitetului filialei, pe care îl supune spre analiză și dezbatere
Adunării generale a filialei teritoriale.
Art. 129.
(1) Președintele filialei teritoriale este și Președintele Comitetului filialei teritoriale. Acesta este membru de
drept în Consiliul Național.
(2) Alegerea Președintelui filialei teritoriale se realizează prin vot secret de către Adunarea generală a filialei
teritoriale, potrivit procedurii prevăzute în regulamentul menționat la art. 91 din prezenta lege.
(3) Pot candida pentru obținerea unui mandat de Președinte al filialei teritoriale doar membrii activi ai Colegiului
Psihologilor din România aflați în evidența filialei teritoriale respective care dețin gradul profesional de
specialist sau principal și care îndeplinesc condițiile de candidatură stabilite de către Consiliul Național prin
regulamentul menționat la art. 91 din prezenta lege.
62
(4) Mandatul Președintelui filialei teritoriale este de 4 ani, iar numărul de mandate consecutive este limitat la
două mandate, indiferent de durata efectivă a acestora.
Art. 130.
Președintele filialei teritoriale are următoarele atribuții:
a) reprezintă filiala teritorială în relația cu organele de conducere ale Colegiului Psihologilor din România;
b) este reprezentantul Colegiului Psihologilor din România în relația cu entitățile de drept public și de drept privat
de pe raza filialei teritoriale respective, în baza mandatului primit din partea Consiliului Național;
c) conduce activitatea curentă a filialei teritoriale între ședințele Comitetului filialei teritoriale;
d) administrează bunurile încredințate pentru desfășurarea activității filialei de către Colegiul Psihologilor din
România;
e) aduce la îndeplinire hotărârile Comitetului filialei teritoriale şi ale organelor de conducere ale Colegiului
Psihologilor din România;
f) colaborează, în exercitarea mandatului, cu personalul administrativ al filialei teritoriale aflat în coordonarea
Secretarului general al Biroului Executiv;
g) poate fi ordonator secundar de credite prin hotărârea Consiliului Național;
h) în cazul în care îi este adusă la cunoștință o situație conflictuală existentă între membri ai filialei teritoriale sau
între un membru al filialei teritoriale și un beneficiar al serviciilor prestate de către respectivul membru al filialei
teritoriale, poate îndruma părțile implicate spre rezolvarea amiabilă a conflictului.
Art. 131.
(1) Încetarea mandatului de Președinte al filialei teritoriale, respectiv a mandatului de membru al Comitetul
filialei teritoriale are loc în una dintre următoarele situații:
a) de drept, ca urmare a decesului;
b) prin demisie;
c) în situația absentării de la 3 ședințe ale Comitetului filialei teritoriale într-un an calendaristic, indiferent de
motivul absentării;
d) ca urmare a transferului membrului Comitetului filialei în cadrul altei filiale teritoriale;
e) de drept, ca urmare a pierderii calității de membru al Colegiului Psihologilor din România;
f) de drept, ca urmare a apariției uneia dintre situațiile care atrage suspendarea dreptului de liberă practică,
prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a), b), d), e) și f) din prezenta lege;
g) ca urmare a apariției situației care atrage suspendarea dreptului de liberă practică, prevăzută la art. 18 alin. (1)
lit. c) din prezenta lege.
63
h) prin revocare de către Adunarea generală a filialei teritoriale.
(2) Constatarea încetării mandatului în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b), c) și d) se realizează prin hotărârea
Comitetului filialei teritoriale.
(3) Încetarea mandatului în situația prevăzută la alin. (1) lit. g) are loc la data rămânerii definitive a hotărârii
Biroului Executiv prevăzute la art. 18 alin. (2) din prezenta lege.
(4) Încetarea suspendării dreptului de liberă practică ulterior încetării mandatului de Președinte al filialei
teritoriale, respectiv a mandatului de membru al Comitetul filialei teritoriale în condițiile alin. (1) lit. f) și g) nu
are ca efect redobândirea mandatului încetat.
Art. 132.
În situația vacantării poziției de Președinte al filialei teritoriale sau a unei poziții de membru al Comitetului filialei
teritoriale ca urmare a incidenței unuia dintre cazurile de încetare a mandatului prevăzute la art. 131 alin. (1) din
prezenta lege, poziția respectivă va fi ocupată conform dispozițiilor Statutului profesiei de psiholog.
Secțiunea a 5-a
Incompatibilități derivate din calitatea de membru al organelor de conducere ale Colegiului Psihologilor din
Români și ale filialelor teritoriale ale Colegiului Psihologilor din România, precum și din calitatea de
membru al Comisiei de Deontologie, Comisiei de Metodologie și comisiilor de experți constituite ad-hoc.
Art. 133.
(1) Calitatea de reprezentant ales în Adunarea Generală este incompatibilă cu calitatea de reprezentant ales în
Consiliului Național, precum și cu calitatea de Președinte al filialei teritoriale.
(2) Calitatea de reprezentant ales în Consiliului Național este incompatibilă cu calitatea de reprezentant ales în
Adunarea Generală, precum și cu calitatea de Președinte al filialei teritoriale.
(3) Calitatea de Președinte al filialei teritoriale este incompatibilă cu calitatea de reprezentant ales în Adunarea
Generală, precum și cu calitatea de reprezentant ales în Consiliului Național.
(4) Calitatea de membru al Biroului Executiv este incompatibilă cu calitatea de reprezentant ales în Adunarea
Generală, reprezentant ales în Consiliului Național, precum și cu calitatea de Președinte al filialei teritoriale.
(5) Calitatea de membru al Comisiei de Deontologie sau al Comisiei de Metodologie este incompatibilă cu
calitatea de membru în organele de conducere ale Colegiului Psihologilor din România, cu calitatea de Președinte
al filialei teritoriale, cu calitatea de membru în Comitetul filialei teritoriale, precum și cu calitatea de membru
într-o comisie de experți constituită ad hoc.
(6) Calitatea de membru într-o comisie de experți constituită ad hoc este incompatibilă cu calitatea de
membru în organele de conducere ale Colegiului Psihologilor din România, cu calitatea de Președinte al filialei
teritoriale, cu calitatea de membru în comitetul filialei teritoriale, precum și cu calitatea de membru al Comisiei
de Deontologie sau al Comisiei de Metodologie.
64
(7) Calitatea de membru al Comitetului filialei teritoriale este incompatibilă cu calitatea de Președinte al filialei
teritoriale, cu calitatea de membru al Adunării Generale, cu calitatea de membru al Consiliului Național, cu
calitatea de membru al Biroului Executiv, cu calitatea de membru într-o comisie de experți constituită ad hoc,
precum și cu calitatea de membru al Comisiei de Deontologie sau al Comisiei de Metodologie.
(8) Membrii organelor de conducere ale Colegiului Psihologilor din Români și ale filialelor teritoriale ale
Colegiului Psihologilor din România, membrii Comisiei de Deontologie, Comisiei de Metodologie, precum și
membrii comisiilor de experți constituite ad-hoc sunt incompatibili cu calitatea de angajat al Colegiului
Psihologilor din România, în baza unui contract individual de muncă, încheiat în condițiile Legii nr. 53/2003
– Codul Muncii.
Art. 134.
Pozițiile de membru al Adunării Generale, membru al Consiliului Național, precum și pozițiile de Președinte al
filialei teritoriale și membru al Comitetului filialei teritoriale care au devenit vacante ca urmare a alegerii
persoanelor respective în calitate de membru al Biroului Executiv sau în calitate de membru al Comisiei de
Deontologie sau al Comisiei de Metodologie se vor ocupa conform dispozițiilor Statutului profesiei de psiholog.
Secțiunea a 6-a
Finanțarea Colegiului Psihologilor din România
Art. 135.
Veniturile Colegiului Psihologilor din România se constituie din:
a) cotizațiile membrilor;
b) taxele profesionale stabilite de către Consiliul Național;
c) donații și sponsorizări de la persoane fizice și juridice;
d) legate;
e) drepturi editoriale;
f) încasări din vânzarea publicațiilor proprii;
g) alte surse, potrivit legii.
Art. 136.
Veniturile pot fi utilizate pentru cheltuieli cu organizarea și funcționarea, cheltuieli de personal, cheltuieli pentru
achiziționarea de bunuri și servicii, cheltuieli de capital, pentru finanțarea unor proiecte aprobate de Consiliul
Național, pentru înființarea unor asociații sau fundații cu scop științific sau profesional, pentru acordarea de
premii pentru membrii cu activități profesionale deosebite, precum și pentru alte cheltuieli aprobate de Consiliul
Național.
65
Art. 137.
(1) Fiecare filială teritorială întocmește anual o estimare a bugetului anual necesar funcționării și o înaintează
Consiliului Național în vederea elaborării bugetului anual al Colegiului Psihologilor din România. Propunerea
de buget întocmită de către fiecare filială se transmite până la sfârșitul lunii noiembrie a fiecărui an.
(2) Pentru proiectele aprobate, Consiliul Național aloca filialei teritoriale bugetul necesar proiectului respectiv.
Secțiunea a 7-a
Membrii Colegiului Psihologilor din România
Art. 138.
Membrii Colegiului Psihologilor din România au, în principal următoarele drepturi:
a) să aleagă și să fie aleși în organele de conducere, în condițiile prezentei legi;
b) să solicite Colegiului Psihologilor din România și să obțină informații legate de exercitarea profesiei de
psiholog pe teritoriul României;
c) să solicite Colegiului Psihologilor din România și să obțină informații legate de funcționarea Colegiului
Psihologilor din România, inclusiv cu privire la funcționarea filialelor;
d) să solicite Colegiului Psihologilor din România și să primească orice informație sau document legat de statutul
lor profesional ori calitatea lor de membri ai Colegiului Psihologilor din România, informații și documente emise
ori aflate în evidența instituției.
Art. 139.
Membrii Colegiului Psihologilor din România au, în principal, următoarele obligații:
a) să-și îndeplinească cu bună credință mandatele primite sau atribuțiile funcțiilor în care aceștia au fost numiți;
b) să participe la ședințele convocate de către Colegiul Psihologilor din România, la activitățile profesionale,
precum și la ședințele organelor de conducere sau la cele ale comisiilor din care aceștia fac parte;
c) să răspundă convocărilor adresate de către organele de conducere ale Colegiului Psihologilor din România și
ale filialelor teritoriale;
d) să achite, în termenul stabilit, cotizația și taxele profesionale datorate în calitate de membri ai Colegiului
Psihologilor din România;
e) să cunoască și să respecte Codul deontologic al profesiei de psiholog, Statutul profesiei de psiholog, precum
și celelalte hotărâri cu caracter normativ ale organelor de conducere ale Colegiului Psihologilor din România;
66
f) să încerce rezolvarea pe cale amiabilă a oricărui litigiu sau conflict cu un alt membru al corpului profesional,
sau cu un beneficiar al serviciilor psihologice, în legătură cu exercitarea profesiei.
Art. 140.
(1) În exercitarea profesiei, membrii Colegiului Psihologilor din România răspund disciplinar pentru
nerespectarea dispozițiilor prezentei legi, ale Codului deontologic al profesiei de psiholog, ale Statutului
profesiei de psiholog, ale Regulamentului de organizare și funcționare, precum și pentru nerespectarea altor
reglementări adoptate de către organele de conducere ale Colegiului Psihologilor din România.
(2) În exercitarea mandatelor încredințate, membrii organelor de conducere răspund disciplinar și pentru
neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuțiilor și obligațiilor ce le revin în cadrul
organelor de conducere, stabilite potrivit prezentei legi, Statutului profesiei de psiholog și Regulamentului de
organizare și funcționare a Colegiului Psihologilor din România.
(3) Nu fac obiect al cercetării disciplinare solicitările privind acoperirea unor prejudicii materiale sau morale.
(4) Răspunderea disciplinară, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravențională sau civilă,
conform prevederilor legale.
Art. 141.
Faptele ce pot constitui abateri de natură disciplinară sunt cercetate de către Comisia de Deontologie.
Art. 142.
(1) Orice sesizare formulată împotriva unui membru al Colegiului Psihologilor din România se soluționează de
către Comisia de Deontologie.
(2) Sesizarea cu privire la posibila săvârșire a unei abateri disciplinare de către un membru al Colegiului
Psihologilor din România se poate formula în termen de cel mult 6 luni de la data la care persoana vătămată
a luat cunoștință de săvârșirea faptei, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii acesteia.
(3) Sesizarea se poate realiza și prin hotărârea motivată a Biroului Executiv sau a Consiliului Național, precum
și prin sesizarea din oficiu a Comisiei de Deontologie, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (2).
(4) Comisia de Deontologie soluționează orice sesizare potrivit procedurii stabilite prin Codul de procedură
disciplinară.
Art. 143.
(1) Sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate pentru săvârșirea unei abateri disciplinare de către un membru
al Colegiului Psihologilor din România sunt următoarele:
a) mustrarea;
b) avertismentul;
c) suspendarea dreptului de liberă practică pentru o perioadă cuprinsă între cel puțin 1 lună și cel mult 12 luni;
d) retragerea dreptului de liberă practică.

(2) Săvârșirea repetată a unei abateri disciplinare constituie o circumstanță agravantă care va fi luată în
considerare la individualizarea sancțiunii.
(3) Împreună cu sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) se pot aplica suplimentar și una sau mai multe
dintre măsurile complementare preventive enumerate la alin. (6).
(4) Împreună cu sancțiunea prevăzută la alin. (1) lit. b) se pot aplica suplimentar și una sau mai multe măsuri
complementare corective și preventive.
(5) Măsurile complementare corective sunt:
a) suspendarea dreptului de desfășurare a anumitor activități profesionale pentru o perioadă cuprinsă între cel
puțin 6 luni și cel mult 12 luni;
b) suspendarea dreptului de supervizare profesională pentru o perioadă cuprinsă între cel puțin 6 luni și cel
mult 12 luni;
c) suspendarea dreptului de formare profesională pentru o perioadă cuprinsă între cel puțin 6 luni și cel mult
12 luni.
(6) Măsurile complementare preventive sunt:
a) obligarea la parcurgerea unui număr de ore de dezvoltare profesională;
b) obligarea la efectuarea supervizării profesionale a practicii profesionale pentru o perioadă cuprinsă între cel
puțin 6 luni și cel mult 12 luni;
c) obligarea la parcurgerea unui număr de ore de dezvoltare personală.
(7) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), precum și eventualele măsuri complementare dispuse
împreună cu acestea, se aplică de către Comisia de Deontologie. În situația în care un membru al Colegiului
Psihologilor din România este sancționat disciplinar cu trei avertismente într-o perioadă de 12 luni, Comisia
de Deontologie propune Biroului Executiv suspendarea dreptului de liberă practică al respectivului membru.
(8) Sancțiunile prevăzute la alin. (1), lit. c) și d), precum și eventualele măsuri complementare dispuse
împreună cu acestea se aplică de către Biroul Executiv, la propunerea motivată a Comisiei de Deontologie.
Art. 144.
(1) Hotărârea motivată a Comisiei de Deontologie și, după caz, hotărârea motivată a Biroului Executiv, se
comunică, în termen de cel mult 90 zile de la data adoptării acesteia, părților precum și, după caz,
angajatorului în situația în care membrul Colegiului Psihologilor din România își exercită activitatea în
calitate de salariat, supervizorului în situația în care membrul Colegiului Psihologilor din România își
exercită activitatea în calitate de stagiar, precum și formei de exercitare în situația în care membrul Colegiului
Psihologilor din România își exercită activitatea în calitate de colaborator.
(2) Hotărârea motivată a Comisiei de Deontologie prin care a fost aplicată una dintre sancțiunile prevăzute
la art. 143 alin. (1) lit. a) și b) poate fi contestată la Biroul Executiv, în termen de 30 zile de la comunicare,
iar hotărârea motivată a Biroului Executiv prin care a fost aplicată una dintre sancțiunile prevăzute la art.
68
143 alin. (1) lit. c) și d) poate fi contestată la Consiliul Național al Colegiului, în termen de 30 zile de la
comunicare.
(3) Hotărârea motivată a Comisiei de Deontologie și, după caz, hotărârea motivată a Biroului Executiv prin
care nu au fost aplicate sancțiuni disciplinare membrului reclamat al Colegiului Psihologilor din România
poate fi contestată în condițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
CAPITOLUL VI
Dispoziții finale și tranzitorii
Art. 145
(1) Prezenta lege intră în vigoare la * zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Prevederile art. 7 alin. (1) lit. a), art. 31 lit. a) și b), art. 33 lit. a) și b) și art. 56 alin. (1) lit. a) din prezenta
lege intră în vigoare în termen de 3 ani de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
(3) Prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) teza I, respectiv condiția privind îndeplinirea uneia dintre cerințele de
studii universitare prevăzute la art. 55 alin. (2) din prezenta lege, precum și dispozițiile art. 58 alin. (1) lit.
a) teza I, respectiv condiția privind îndeplinirea uneia dintre cerințele de studii universitare prevăzute la art.
58 alin. (2) din prezenta lege intră în vigoare în termen de 6 ani de la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I a prezentei legi.
(4) Prin excepție de la prevederile alin. (2), pentru persoanele care doresc să dobândească dreptul de liberă
pentru exercitarea profesiei de psiholog în specialitățile profesionale pentru care, pentru dobândirea dreptului
de liberă este necesară și dovada absolvirii unui program suplimentar de formare profesională de lungă
durată, prevederile art. 7 alin. (1) lit. a) din prezenta lege intră în vigoare în termen de 6 ani de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I a prezentei legi.
(5) Prevederile art. 7 alin. (1) lit. b), art. 8, art. 31 lit. c), art. 32, art. 33 lit. c), art. 34 alin. (2) și (3), art. 55
alin. (1) lit. b), art. 56 alin. (1) lit. b), art. 57 alin. (1) lit. b), art. 57 alin. (2) lit. b), art. 58 alin. (1) lit. b), art.
71 lit. c), art. 72, art. 73 lit. c), art. 74 alin. (2) și (3) din prezenta lege intră în vigoare în termen de 1 an de
la data adoptării Statutului profesiei de psiholog.
(6) Până la împlinirea termenelor prevăzute la alin. (2) – (5), condițiile și procedura pentru dobândirea
dreptului de liberă pentru exercitarea profesiei de psiholog, pentru dobândirea dreptului de liberă practică
pentru exercitarea competenței generale în psihoterapie, a competenței generale în psihopedagogie specială
și a competenței generale în consiliere psihologică, precum și condițiile și procedura pentru obținerea
gradelor profesionale prevăzute de prezenta lege se vor stabili prin hotărârea Consiliului Colegiului
Psihologilor din România aflat în exercitarea mandatului la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 146.
(1) Psihologii și deținătorii de competențe generale care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, dețin
treapta de practicant sub supervizare într-o anumită specialitate profesională sau într-o anumită competență
generală, obținută în temeiul Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă
practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 1 iunie 2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și
69
în temeiul actelor normative subsecvente acestei legi și care au exercitat profesia de psiholog sau au exercitat
o competența generală în regim de supervizare profesională anterior intrării în vigoare a prezentei legi au
obligația obținerii gradului profesional de specialist în termen de cel mult 6 ani de la data intrării în vigoare
a prezentei legi.
(2) Dacă în termen de 6 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele prevăzute la alin. (1) nu
promovează sau nu se prezintă pentru susținerea procedurilor specifice pentru obținerea gradului de
specialist, acestea pierd, de drept, dreptul de liberă practică în specialitatea profesională sau în competența
generală respectivă.
Art. 147.
(1) Atestatele de liberă practică pentru treapta de specializare practicant, regim de exercitare autonom
eliberate anterior intrării în vigoare a prezentei legi își mențin valabilitatea și continuă să producă efecte
juridice.
(2) Condițiile și procedura pentru obținerea gradelor profesionale prevăzute de prezenta lege de către
deținătorii atestatelor de liberă practică pentru treapta de practicant, regim de exercitare autonom eliberate
anterior intrării în vigoare a prezentei legi se vor stabili de către Consiliul Național al Colegiului Psihologilor
din România.
Art. 148
(1) Atestatele de liberă practică pentru competența în specialitatea psihologie judiciară - evaluarea
comportamentului simulat prin tehnica poligraf eliberate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, conform
art. 18 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de
psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din
România, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 788/2005, își mențin valabilitatea și continuă să producă
efecte juridice.
(2) Condițiile și procedura pentru obținerea gradelor profesionale prevăzute de prezenta lege de către
deținătorii atestatelor de liberă practică prevăzute la alin. (1) se vor stabili de către Consiliul Național al
Colegiului Psihologilor din România.
Art. 149.
(1) Atestatele de liberă practică cu competența generală în psihoterapie eliberate absolvenților facultăților
de filosofie, pedagogie și teologie anterior intrării în vigoare a prezentei legi își mențin valabilitatea și
continuă să producă efecte juridice.
(2) În termen de 3 ani de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I,
absolvenții facultăților de filosofie, pedagogie și teologie care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se
aflau înscriși într-un program de formare profesională de lungă durată în domeniul psihoterapiei avizat de
către Colegiul Psihologilor din România, vor putea obține dreptul de liberă practică pentru exercitarea
competenței generale în psihoterapie, cu îndeplinirea condițiilor și conform procedurii stabilite prin
hotărârea Consiliului Colegiului Psihologilor din România aflat în exercitarea mandatului la data intrării în
vigoare a prezentei legi.
(3) Condițiile și procedura pentru obținerea gradelor profesionale prevăzute de prezenta lege de către
deținătorii atestatelor de liberă practică cu competența generală în psihoterapie eliberate absolvenților
facultăților de filosofie, pedagogie și teologie anterior intrării în vigoare a prezentei legi, precum și de către
70
persoanele prevăzute la alin. (2) se vor stabili de către Consiliul Național al Colegiului Psihologilor din
România.
Art. 150.
(1) Drepturile de liberă practică pentru exercitarea profesiei de psiholog, precum și drepturile de liberă
practică pentru exercitarea competenței generale în psihoterapie și a competenței generale în psihopedagogie
specială dobândite în temeiul Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă
practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 1 iunie 2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân în
vigoare și se vor exercita potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Atestatele de liberă practică emise în temeiul Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog
cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 1 iunie 2004, cu modificările și completările
ulterioare, se preschimbă prin eliberarea noilor atestate de liberă practică prevăzute de prezenta lege în
termen de maximum 24 de luni de la data adoptării Statutului profesiei de psiholog, sub sancțiunea nulității
absolute.
(3) Persoanelor care dețin mai multe atestate de liberă practică emise în temeiul Legii nr. 213/2004 privind
exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea
Colegiului Psihologilor din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 1
iunie 2004, cu modificările și completările ulterioare, li se va elibera un singur atestat de liberă practică,
conform prevederilor prezentei legi.
(4) Procedura de preschimbare a atestatelor de liberă practică emise în temeiul Legii nr. 213/2004 privind
exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea
Colegiului Psihologilor din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 1
iunie 2004, cu modificările și completările ulterioare, cu atestatele de liberă practică prevăzute de prezenta
lege se stabilește prin Statutul profesiei de psiholog.
Art. 151.
(1) Formele de exercitare a profesiei de psiholog înființate potrivit Legii nr. 213/2004 privind exercitarea
profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului
Psihologilor din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 1 iunie 2004, cu
modificările și completările ulterioare, își vor continua activitatea ori, după caz, se pot reorganiza potrivit
prezentei legi.
(2) Formele de exercitare ale deținătorilor dreptului de liberă practică pentru exercitarea competenței
generale în psihoterapie și a competenței generale în psihopedagogie specială înființate anterior intrării în
vigoare a prezentei legi, se vor reorganiza în formele de exercitare a competențelor generale în psihoterapie
și psihopedagogie specială prevăzute de prezenta lege, în termen de 24 de luni de la data adoptării Statutului
profesiei de psiholog, sub sancțiunea dizolvării de drept.
Art. 152.
(1) Avizele emise de către Colegiul Psihologilor din România pentru programele de formare profesională
până la data intrării în vigoare a prezentei legi își prelungesc valabilitatea până la adoptarea de către Consiliul
71
Național al Colegiului Psihologilor din România a normelor privind avizarea și creditarea programelor de
formare profesională prevăzute de prezenta lege.
(2) Avizele eliberate de către Colegiul Psihologilor din România privind recunoașterea programelor de studii
universitare de master în unul sau mai multe domenii generale de specializare emise până la data intrării în
vigoare a prezentei legi își prelungesc valabilitatea până la adoptarea de către Consiliul Național al
Colegiului Psihologilor din România a normelor privind avizarea și creditarea programelor de formare
profesională prevăzute de prezenta lege.
Art. 153.
(1) În termen de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Colegiul Psihologilor din România va organiza
alegeri pentru desemnarea noilor organe de conducere ale Colegiului Psihologilor din România și ale
filialelor teritoriale ale Colegiului Psihologilor din România, precum și pentru desemnarea membrilor
Comisiei de Deontologie și a membrilor Comisiei de Metodologie, prevăzute de prezenta lege.
(2) Alegerile prevăzute la alin. (1) se vor desfășura în condițiile și conform procedurii stabilite prin
regulamentul elaborat și aprobat, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, de
către Consiliul Colegiului Psihologilor din România aflat în exercitarea mandatului la data intrării în vigoare
a prezentei legi, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
(3) În prima ședință legal constituită, Consiliului Național al Colegiului Psihologilor din România va alege
Președintele Colegiului Psihologilor din România, membrii Biroului Executiv, membrii Comisiei de
Deontologie și membrii Comisiei de Metodologie și va aproba Statutul profesiei de psiholog.
(4) Prin excepție de la prevederile art. 116 alin. (1) lit. m) din prezenta lege, proiectul Statutului profesiei de
psiholog prevăzut la alin. (4) se va elabora de către Consiliul Colegiului Psihologilor din România aflat în
exercitarea mandatului la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(5) În prima ședință legal constituită, Adunarea Generală a Colegiului Psihologilor din România va adopta
Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului Psihologilor din România, Codul deontologic al
profesiei de psiholog, Codul de procedură disciplinară, precum și Normele de avizare a metodelor și tehnicilor
de evaluare și asistență psihologică.
(6) Prin excepție de la prevederile art. 101 alin. (1) lit. b), c), d) și e) din prezenta lege, proiectul
Regulamentului de organizare și funcționare a Colegiului Psihologilor din România, al Codului deontologic al
profesiei de psiholog, al Codului de procedură disciplinară, precum și al Normelor de avizare a metodelor și
tehnicilor de evaluare și asistență psihologică prevăzute la alin. (6) se va elabora de către Consiliul Colegiului
Psihologilor din România aflat în exercitarea mandatului la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(7) Până la finalizarea alegerilor prevăzute la alin. (1), atribuțiile Colegiului Psihologilor din România se vor
exercita de către organele de conducere aflate în exercitarea mandatului la data intrării în vigoare a prezentei
legi.
Art. 154.
(1) Colegiul Psihologilor din România organizat potrivit prezentei legi este continuatorul Colegiului
Psihologilor din România organizat potrivit Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu
drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România cu
modificările și completările ulterioare.
72
(2) Activitatea filialelor teritoriale ale Colegiului Psihologilor din România înființate la data intrării în vigoare
a prezentei legi se va continua de către filialele teritoriale prevăzute de prezenta lege.
(3) Activitatea Comisiei de deontologie și disciplină aflată în exercitarea mandatului la data intrării în vigoare
a prezentei legi va fi preluată de către Comisia de Deontologie aleasă conform prezentei legi.
(4) Activitatea Comisiei de Metodologie aflată în exercitarea mandatului la data intrării în vigoare a prezentei
legi va fi preluată de către Comisia de Metodologie aleasă conform prezentei legi.
Art. 155.
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de
psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din
România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 1 iunie 2004, cu modificările și
completările ulterioare, precum și Hotărârea Guvernului nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă
practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România, cu completările
ulterioare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 721 din 9 august 2005.
(2) Până la data intrării în vigoare a actelor normative subsecvente emise în executarea prezentei legi se
aplică prevederile actelor normative în vigoare, în măsura în care nu contravin acesteia. În caz de dificultăți
de interpretare a acestora prin raportare la dispozițiile prezentei legi, Consiliul Colegiul Psihologilor din
România aflat în exercitarea mandatului la data intrării în vigoare a prezentei legi va putea emite norme
interpretative.

Atentie!

Daca traversezi o perioada de criza sau suferinta, iar spijinul familiei sau al prietenilor iti lipseste ori nu iti este de folos, cel mai bine ar fi sa te adresezi unui profesionist.

Un psiholog iti poate acorda intotdeauna un ajutor calificat, intr-o maniera profesionista si intr-un mod discret, iar in cadrul sedintelor de psihoterapie te voi invata cum poti face fata momentelor dificile pe care le traversezi, cum sa infrunti stresul si sa gestionezi situatiile conflictuale.

Psiholog Oros Alexandru
Tel. 0724 870 300
Email: orosalex@yahoo.com

Despre cabinet

Psiholog Bucuresti sector 4. Psihoterapia depresiei bazata pe instrumente moderne din psihologia clinica. Terapie individuala, de cuplu, studenti si adulti. Psihologie clinica psihoterapie Bucuresti. Programari la tel. 0724 870 300. 

Contact Cabinet Psiholog Bucuresti

Psiholog Oros Alexandru 
Telefon: 0724.870.300 
E-mail: orosalex@yahoo.com

Setari cookies

Acest site web folosește cookie-uri pentru a va imbunatati experienta. Vom presupune ca sunteti de acord cu asta, dar puteti renunta daca doriti. Prezentare Cookies