PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA ERSKINE - O PSIHOTERAPIE UNIFICATOARE care, afirmand valoarea intrinseca a fiecarei persoane, raspunde adecvat si eficient la toate nivelele afective, comportamentale, cognitive si fiziologice de functionare ale acesteia, adresandu-se totodata dimensiunii spirituale a vietii.
Termenul „integrativ“ aşa cum este el folosit în modul nostru de abordare a psihoterapiei integrative are o sumă de înţelesuri. În primul rând se referă la procesul de integrare a personalităţii, care include ajutorarea clienţilor să devină conştienţi de şi să asimileze conţinutul stărilor lor fragmentate şi fixate ale sinelui într-un ego neopsihic, să-şidezvolte un sens al sinelui ce descreşte nevoia unor mecanisme deapărare şi a unui script de viaţă, şi să reangajeze lumea şi relaţiile având un contact deplin. Este un proces de realizare a unui întreg: luarea aspectelor renegate, inconştiente, nerezolvate ale egoului şi transformarea lor în parte a unui sine coeziv.
„Psihoterapie Integrativa“ se referă şi la teoria integrării – aducerea alături de psihoterapie a abordărilor afective, cognitive, comportamentale,fiziologice şi de sistem.
Caractersitic psihoterapiei integrative este evaluarea fiecaruia dintre aceste domenii – afectiv,comportamental, cognitiv şi fiziologic – analizandu-se daca este deschis sau închis unui contact (intern sau extern) şi aplicarea metodelor care sporesc acest contact.
Conceptul de contact intern şi extern este folosit în cadrul unei perspective a dezvoltării umane în care fiecare fază a vieţii prezintă sarcini mărite de dezvoltare, sensibilităţi unice în relaţia cu alţi oameni, şi oportunităţi de a învăţa mai mult.
Psihoterapia integrativă ţine seama de multe moduri de a vedea funcţionarea umană: psihodinamică, centrată pe client,comportamentală, terapie de famile, terapie Gestalt, psihoterapie a trupului influenţată de Reichian, teorii ale relaţiilor între subiecte (ţinte) şi psihologie psihoanalitică a sinelui în plus faţă de analiza tranzacţională, ce formează baza principală a teoriei şi metodei noastre.
Fiecare oferă o explicaţie validă a comportamentului şi funcţiei psihologogice şi fiecare este sporită atunci când este selectiv integrate cu altele (Erskine şi Moursund, 1988).